Lety Elvir LAZO
S-a născut în San Pedro Sula-Cortes, Honduras
în 1966. A absolvit Facultatea de Litere a Universitătii Nationale
Autonome din Honduras, UNAH; specializată în literatură. Profesor în
cadrul Universitătii Pedagogice Nationale „Francisco Mozaran” si în
cadrul Departamentului de Litere a UNAH.
Ca recunoastere a meritelor sale literare a fost distinsă cu Premiul I al
Ambasadei Republicii Chile în 1996 si cu Premiul I al celei de a 8
editii a concursului international de poezie organizat sub auspiciile revistei
„Correo de la Poesia”, Valparaiso, Chile, 1997. Activitatea sa literară cuprinde
volumul Luna que no cesa (1998), eseul Datos sobre vida y obra de Eva Thais
si volumele de poezii Bajo Sospecha, Mujer entre perro y lobo.
 
                      
Decizii
 
             
M-am hotărît 
             
să mor într-o noapte de aprilie
             
sau mai bine de octombrie
             
dar nu în cea de-a zecea.
 
             
Să uit un nume
              
– poate al meu –
             
să ud rîsul păsărilor
             
să număr salcîmii din pîntecele meu
             
să alăptez privirea
             
în oglinda mortii
             
pentru că gura-mi are gust a sticlă
             
de curcubeu ce sîngerează.
 
                   
Palimpsest
 
               
Ti-am uitat numele,
               
ti-am uitat vîrsta, parfumul
               
nu-mi amintesc gesturile tale
               
cînd alte buze mă sărută
               
cînd alt trup mă înfioară
               
nu-mi amintesc nici
               
de locuri de întîlnire
               
întîmplătoare sau stiute
               
nici de peretele din barul
               
unde am scris „te astept”
               
unde ai jurat „te iubesc”.
 
              
Tot ce mai rămîne din trecut
              
se leagă de urmele
              
unui graffiti de iubire.
 
                    
Scrisoare de dragoste de după război
 
              
Nu mai stiu la cine mă gîndesc
              
la tine, la mine...
              
nu stiu.
          
              
Ne înconjoară incertul
              
indescifrabilul
              
ape nevăzute
              
ce-mi arată drumul.
 
               
A căzut Zidul Berlinului
               
nu cel de aici
               
as vrea ca totul să fie altfel
               
ca totul să se schimbe
                       
– mai putin tu –
                
pentru că nu stiu ce as face
                
fără cuvintele tale
                
fără îmbrătisările tale puternice, tandre
                
fără tăcerea ta  – uneori –
                
fără privirea ta de păun
                
neastîmpărul tău de bondar
                
sau dăruirea primei flori.
 
                
Nu stiu ce simt
                
e greu de stiut
                
dacă ai crescut în  timp de război
                
Înainte, iubeam singurătatea
                
acum, o prefer în compania ta
                
apoi....
                
nu stiu ce voi gîndi nici cum voi simti
                
e mai bine să ascult glasul inimii.
 
                
Am impresia uneori că merg
                
printr-un muzeu gigantic
                
de  lucruri vechi si noi
                
ce mă privesc cu ochi umani
                
care-mi inspiră teamă
                
dar merg mai departe
                
nu pentru a mi le desena în minte
                
ci pentru a căuta arta
                
celor aproape douăzeci si cinci de ani ai tăi
                
si o fereastra enormă ce dă spre mare.
                                                                                
Traducere si prezentare Alina TITEI