Choi LAISHEUNG
(Hongkong)

SUNETELE NATURII

Un sunet clar si acut
venit de undeva dintre cer si pămînt
e cel ce anume pe mine mă cheamă,
asteptîndu-mi înduhovnicitul suflet
strălucitor ca stelele.

Îndeplinindu-vă misiunea, faceti ca dintr-odată
să mă simt usor, purtat de aripi.
Freamăt peste mare,
peste munti,
spre libertate.
Pentru mine muntii nu sînt decît
niste simple văi.

NORUL

În zborul gîndului
tu te ridici strălucitor
sus, sus la cer
si plutesti
peste-un imens acoperis.

În zborul gîndului
cazi atras patern
de pămînt.

Durerea bucuriei
măretia sau nimicnicia
doar tie unuia cunoscute.

MONOLOGUL PRIMĂVERII IZOLATE

Eu izvodesc de sub temeliile pămîntului
în fine fiind cuprinsă de fericire
lumea învăluind-o în ceturi calde
pe care le absorb lichenii buretosi.
Chiar dacă vocea mea
nu e în stare să filieze ecouri din piscuri
nicicînd nu pretind favoruri
străduindu-mă să adăp pădurea defileului
cu propriu-mi lapte întretinînd vitalitatea naturii.

Pe întreaga-mi cale nu-mi amuteste cîntul peste
ierbile ce-si clatină steblele fragede
făcîndu-mi semne să vin. Si n-as vrea
ca aromitoarele flori ce se deschid surîzătoare
să mi se încline a recunostintă.


ÎNCEPUTUL CU FINALUL LEGÂNDU-SE

Suflet luminos
punctual, pur si figurativ,
si idealul tînărului
întins pe întepenirea cerului
strălucitor pătrunzînd irisii ochilor
transformati în ploaie grea
ce adapă sezonul secetos.

Nelinistită ambitie
sfîsie velele albe,
amînînd plecarea caravelei.

În zile de amintiri,
rîurile, lacurile se întind departe
contopindu-si apele cu orizontul.