CRÃCIUN SCEPTIC

Crãciun! Crãciun! Bat clopotele-n noapte...
Si pana-mi stã deasupra acestei foi pãgîne:
Întregul meu orgoliu de mine se desparte
Si-aducerile-aminte încep sã mã îngîne.

Ah! vocile acestea cîntînd Crãciun! Crãciun!
Rãzbat pînã la mine din naosu-n luminã
Si îmi aduc reprosul matern, duios si bun
Si inima-mi se frînge de el atît de plinã!

Dar clopotele-n noapte rãsunã multã vreme.
Eu, paria, la pîndã auzul treaz mi-l tin.
Vîntul murdar la geamul mansardei mele geme
Învãlmãsind rumoarea unui festin strãin!

Home