Pe Podul Nou
Pe parapetul Podului Nou din Paris
Care-i atît de vechi eu visez sprijinindu-mă-n coate
Într-o foarte blîndă seară de toamnă ce-n mrejele noptii se zbate
Si-n muzica verbelor ce se zic si s-au zis

Visez: un vapor-muscă pluteste hai-hui
Către Auteuil sau poate spre Saint-Cloud
Un pietrosel se zbate-n cerul gurii cu
Acul pescarului,
Visez la cochetele care promit mincinoase iubiri
Si care trec si vor trece pe pod mult si bine
Cu talii cum nici nu-ti poti imagina mai subtiri
Si mai fine.
Visez la cei pe care o infidelă i-a-nselat
Si care au venit cu disperare
Si, de aici, în apa sclipitoare
S-au aruncat

Visez: se aureste-n aer profilul Marei Catedrale
Henri al IV-lea surîde singur pe bătrînul pod
Pe care în galant exod
Frumoasele se dus agale…