Miron KIROPOL



 




* * *
Eu, din văzduh,  din locuri de dinainte de om,
Am îndrăznit să prind facere.
M-am înnoit din păcat în păcat,
Din căintă în căintă.
Atît m-am izgonit pe mine însumi,
Atîtea rădăcini s-au hrănit din mine si m-au hrănit
Încît din sira spinării mele ca dintr-o crisalidă
Tîsnesc la cer fluturi si cersesc efemeritatea,
Starea de cînt din gîtlejul privighetoarei,
Auzul cînd se face cînt.
                              

                ***

Am spus cuvîntul ce s-a făcut mai întîi viespe,
Dar mierea îl învelea, ceara îi punea aureola
Pe care a purtat-o cel spînzurat pe cruce,
Si deodată am văzut că mă înselasem
În pronuntarea lui si din silabele si vocalele sale
A tîsnit către mine albina cu zumzet sfînt.
Poate a fost cuvîntul pămînt
În care pîlpîiai vie,
Tu, lapidată de bulgării săi într-o zi cînd
Muscătura lacrimei a asezat peste trecători un lintoliu?
Ascultă-mă chiar dacă mă bîlbîi, rămîi dezgolită
Sub pămîntul acesta care mi-e cuvînt
Nicicînd îndoliat si se aprinde
De bucuria echinoxului vernal. Ascultă,
Din fiecare eu însumi bine stiut de vîrste,
Ziua cu povestea viespii făcută albină.

                               ***

Prin fiecare cuvînt trece o jertfă,
Surîde cel care în sine a văzut-o,
Capul se pleacă pentru a fi mai aproape de auzul inimii,
Asa vorbesc trimisii măslinului,
Încoltindu-si răsuflarea pe tîmplele
Celui ce se prosternează, semn că aurora
Vine să se adape din toate ale sale.
Sări, tinere, pe calul fără sa,
Ca să te simti primordial ca el,
Să te rogi soarelui pînă la vestejire,
Cu ochiul căscat cît revărsarea sîngelui.
Din orice punct al universului esti tinta
Întîiului si ultimului cuvînt.
Arzi astfel germinat,
Trăgînd în piept vîntul cu întreaga furtună
Care, cînd îti înghite plămînii,
Vindecă pacea în ea însăsi.       

                               ***

Frumoasă e ziua pe botul calului.
Cînd el nechează, ziua i se face limbă
Mai guresă decît iubirea mierlei.
În ubicuitate cerul îi face loc.
Îsi pune el botul peste duhul meu
Si zboară duhul cu respiratia asta peste veacuri.
Trece un timp si un alt duh coboară
Cu mine în alt corp.
Intru în el ca foc din nările animalului,
Ca zeu din voma cerului.
De pretutindeni hărniceste ziua
Să mă jertfească pe altare.
Dau de zor din aripi si mă înalt din nou
Ca fumul ce iese din carne cersind
Suflul calului să mă scape de jertfă.

                               ***

Din orice trup se aud carilonuri,
Cel ce-si închide ochii le retine în suflu.
Anul poate să ne părăsească fără pierdere,
Luna va răsări lipită de soare,
Umerii trecătorilor se vor încovoia unii către altii.
Purtati-vă bine cu pămîntul, suflete ale părăsirii.
Vin păsările ce anul trecut ne-au dat uitării
Si în fiecare om tremură un gînd,
Să fie un hazard că se trezeste?

Ce vede? Ceea ce e neauzit.
Ce aude? Ceea ce e nevăzut.
Ce simte? Sarea din el si de pe ceruri
Care curge pe pămînt si sub pămînt
Pînă se face oseminte, iar acestea se fac viată.
Se culcă vîntul cu ele împrăstiindu-le peste regate.
Din sămîntă de oseminte naste destinul
Si asteaptă ca focul, aerul si apa
Să-i dea duh în carne de zeu.

Am fost dintotdeauna în el,
Duhul si carnea sa,
De aceea mă veghează pentru a-i fi etern început.
Numai în felul acesta sfîrsesc,
Fiind nume celui ce mă poartă în pîntec, în plămîni,
În ochi, în urechi, pe limbă,
Mă trage si mă aruncă pe nările sale.
Mă respiră atît că-i pleznesc omoplatii
Si ies din ei ca aripi.
Îl ridic spînzurat de mine peste abis.
                ***

Ce liniste, ce calm crăpat
În ochiul care învineteste
Si o culoare ocru galbenă cheamă
Pămîntul peste chip, taina din vamă.

Urlă masini prin fata casei mele.
Spinarea mi s-a mutat în piept,
Iar matele-mi sînt chiar vîntul smuls din piele,
Haos crăpat de liniste crăpată.               

E spiritul în visul rănii mele.
Ce-mi e pămînt, casă, pîntec si piept.
E inima bătînd din strîmb în drept,
Taină din vamă, sînge smuls din vene.

Pe coate si genunchi mă tîrăsc mort,
Mă întorc să meditez la bine,
La carnea ce ne devorează.
Firele de iarbă îmi scobesc fiecare os,
Se topesc luînd locul măduvei.
Ce bună e măduva de iarbă,
Chiar gura mortii se teme să o sugă.
Cerul s-a tinut de cuvînt,
M-a tras din groapă ca să-i aflu
Măduva în oasele mele.

Home




Escort Tulcea
Doar aici escort tulcea si multe altele din Romania. Zeci de mii de utilizatoare sexy te asteapta!
Chat Sex Romania
Intra sa vezi chat sex romania din Romania. Agata ceva sexy chiar azi!