POEZIE ELENA
Konstandinos P. KAVAFIS
Prima treapt a
T î n a rul poet Evmenis
se pl î ngea lui Theokritos c î ndva :
„ Iata ca scriu de mai bine de doi ani
si nu am compus decît o idila.
Asta e tot ce am putut realiza.
Vai, mie, îmi pare ca e foarte-nalta,
mult prea înalta scara Poeziei;
si de pe-aceasta treapta unde sînt
nu voi putea, ma tem, sa urc mai sus”.
Theokritos r a spunse: „Îmi vorbesti
în dodii si nici tu nu stii ce spui.
Si de nu esti decît pe prima treapta,
ar trebui sa te falesti si sa te bucuri.
Aici unde-ai ajuns nu-i dat oricui s-ajunga,
ceea ce ai realizat e un lucru minunat.
Chiar si pe-aceasta treapta, cea dintîi,
esti mai presus de oamenii de rînd.
Pentru-a putea pasi pe-aceasta treapta
trebuie sa te învrednicesti ca sa devii
un cetatean al orasului spiritual.
Si în orasul acela este foarte greu si rar
ca cineva sa devina cetatean.
Acolo-n agorá gasesti Judecatori
pe care nici un sarlatan nu-i poate însela.
Aici unde-ai ajuns nu-i dat oricui s-ajunga,
ceea ce ai realizat e un lucru minunat”.
(1899)
Satrapie
Fratelui meu Petros
Vai, ce pacat, cînd stii ca esti facut
pentru frumoase si marete fapte,
nedreptul tau destin întotdeauna
izbînde sa-ti refuze si încurajari.
Sa-ti stea opreliste nedemne obisnuinte,
nimicnicii si neglijente multe.
Si ce cumplita-i ziua cînd cedezi,
(ziua cînd abandonezi si cedezi)
si pleci la drum pe jos pîna la Susa
si ajungi la monarhul Artaxerxe
care te ia la curte cu bunavointa
si îti ofera satrapii si alte cele.
Si tu primesti cu mare nepasare
aceste daruri ce nici nu-ti trebuiesc.
Altceva vrea sufletul tau, altele cere:
laudele d é mosului si ale sofistilor,
nepretuitele si greu agonisitele bravo,
teatrul, agoraua, cununile de laur.
Cum va putea sa ti le dea acestea Artaxerxe,
cum vei putea sa le gasesti în satrapie
si ce rost, fara ele, are viata ta?
(1910)
De la ora noua
Douasprezece s i jumatate. Repede a trecut vremea
de la ora noua cînd am aprins lampa
si stau aici. Sedeam fara sa citesc
si fara sa vorbesc. De altfel, cu cine sa vorbesc
în aceasta casa unde sînt atît de singur.
Vedenia trupului meu tînar,
de la ora noua cînd am aprins lampa,
a venit sa ma gaseasca si mi-a amintit
camere închise, parfumate
si placeri trecute – ah, ce temerare placeri!
Si înca mi-a adus înaintea ochilor
strazi care acuma sînt de nerecunoscut,
localuri pline de viata, acum disparute
si teatre si cafenele care au fost cîndva.
Vedenia trupului meu tînar
a venit aducîndu-mi si multe mîhniri:
dolii de familie, despartiri,
sentimentele rudelor, dorintele
celor morti, atît de putin respectate.
Douasprezece si jumatate. Cum a trecut vremea.
Douasprezece si jumatate. Cum au trecut anii.
(1918)
Traduceri din limba greac a: Nikos BLITHIKIOTIS
