Konstandinos P. KAVAFIS
De la scoala ilustrului filosof
Timp de doi ani a fost elevul lui Ammon Sakàs,
dar i s-a făcut lehamite si de filosofie si de Sakàs.
Apoi a intrat în politică.
Dar a abandonat. Sub-prefectul era un tâmpit
si acolitii lui - niste nătărăi solemni si îngâmfati
vorbind greceste mai rău decât barbarii, mizerabilii.
Câtva timp Biserica i-a stârnit
curiozitatea ; s-a gândit să se boteze
si să devină Crestin. Dar foarte repede
s-a râzgândit. S-ar fi certat, fireste,
cu părintii lui, păgâni fanatici,
si i-ar fi tăiat – lucru înspăimântător –
pe loc, subsidiile foarte generoase.
Trebuia totusi să facă ceva. A devenit pilastrul
sălasurilor de pierzanie din Alexandria,
cuiburi tainice de dezmăt, de tot felul.
Soarta i-a fost prielnică în această privintă ;
îl înzestrase cu o frumusete rară.
Si profita din plin de acest cadou divin.
Încă zece ani, cel putin, de acum încolo,
avea să dureze frumusetea lui. După aceea –
poate se va întoarce din nou la Sakàs.
Si dacă între timp bătrânul dădea ortul popii,
n-avea decât să aleagă un alt filosof sau sofist ;
se găsesc întotdeauna oameni competenti.
Sau, însfârsit, nu este deloc improbabil să revină
si la politică – reamintindu-si cu mândrie
traditiile familiale, datoria lui fată de patrie
si alte sforăituri de genul acesta.
În port
Tânăr, douăzeci si opt de ani, cu un vas tinian,
a ajuns în portul acesta sirian
Emis, cu gândul să devină negustor de parfumuri.
Dar s-a îmbolnăvit pe parcurs. Si abia debarcat
a murit. Fără prea mare pompă a fost înmormântat
aici. Cu cîteva ore, înainte de a muri, a soptit ceva
despre « casă » si « părinti foarte bătrâni »
cari erau undeva.
Dar cine erau acestia nimeni nu stia
nici din ce tară, din lumea noastră largă, panelenică.
Mai bine că nu stiu. Căci în timp ce el e mort
si zace îngropat aici, în acest port,
părintii lui vor spera că e încă viu.
Unul din Zeii lor
Când unul dintre ei trecea prin agorà,
în Seleucia, când soarele asfintea,
efeb înalt si neasemuit de frumos,
cu bucuria neprihănirii în priviri,
cu părul lui negru, parfumat,
toti trecătorii îl priveau
si întrebau unul pe altul dacă-l cunostea
si dacă era un Grec din Siria sau un străin. Dar unii,
care-l cercetaseră cu mai multă grijă,
întelegeau si se dădeau în lături ;
si-n timp ce dispărea pe subt porticuri,
printre luminile si umbrele crepusculare,
mergând spre acele cartiere ce trăiesc
doar noaptea, în orgie si destrăbălare
si în tot felul de betii si în desfrâu,
se întrebau, gânditori, care dintre Ei putea fi
si pentru care anume patimă-ndoielnică
se pogorâse printre ei în Seleucia
din foarte Veneratele, Augustele Lăcasuri.
Traduceri din limba greacă de Nikos BLITHIKIOTIS