POEZIE GREACA

 

Konstandinos P. KAVAFIS

 

Zeul îl abandoneaza pe Antonius

 

Deodat a,-n miez de noapte, de vei auzi

un alai invizibil trecînd

cu muzice sublime, cu chiuituri,-

norocul ce nu-ti mai surîde acum, visele tale

spulberate, ambitiile toate,

ce rînd pe rînd s-au naruit, nu le jeli-n zadar.

Ca unul pregatit din timp, cu mult curaj,

spune adio Alexandriei care pleac a .

Dar, mai ales, nu te-amagi, nu-ti spune ca

poate-ai visat, ca te-a-nselat auzul ;

cu astfel de iluzii vane nu te legana.

Ci pregatit deja din timp, cu mult curaj,

ca unul ce-a fost vrednic de-un asemenea oras,

t e-apropie, fara sa pregeti, de fereastra

si-asculta cu emotie - dar nu

vaitîndu-te cu rugaminti precum un las –

pîna se stinge-n noapte si cel din urma sunet

de cetera al acestui alai misterios

si ia-ti adio de la Alexandria pe care-o pierzi.

 

(1911)

 

 

Filoelen

 

Gravarea, ia seama, sa fie facuta cu finete.

Expresia chipului serioasa si augusta.

Diadema sa fie îngusta mai degraba –

cele prea late ale partilor nu-mi plac.

Inscriptia, ca de obicei, în greaca ;

nu prea pompoasa si fara exagerari –

sa n-o interpreteze gresit proconsulul

care-i banuitor si merge cu pîra la Roma –

însa de o distinctie deosebita, se-ntelege.

Ceva subtil si-ales pe reversul ei ;

un discobol, de pilda, un efeb frumos.

Dar mai ales îti recomand sa ai grija

(Sithaspe, pe toti zeii, vezi sa nu se uite)

sa se graveze, dupa Basileu si Izbavitor,

cu litere frumoase si Filoelen.

Si scuteste-ma, te rog, de întrebari destepte

de felul „Unde-s elenii ?” si „ Ce anume-i elinesc

aici, peste muntii Zagros si dincolo de Fraata ?”

Daca atîtia altii, mult mai barbari ca noi,

scriu asta, ei bine, asa vom face si noi.

Si, în sfîrsit, nu uita ca din vreme-n vreme

mai vin pe la noi, din Siria, sofisti

si poetastri si sodom de dieci în zadarnicii.

Deci, neelenizati nu sîntem, gîndesc eu.

 

(1912)

 

B atalia de la Magnezia

 

Nu mai era navalnic ca-n trecut si nici prea brav.

De trupul lui sleit de puteri si bolnav

 

se va-ngriji de-acum încolo. Si, fireste,

ultimii lui ani îi va petrece-n tihna. Asa gîndeste ,

 

deocamdata , Filip. Astazi pl acerilor se lasa,

va juca zaruri si se va distra. Puneti pe masa

 

multi trandafiri. Ce daca la Magnezia, se spune,

Antíohos a fost zdrobit. Mare pustiiciune

 

s-a abatut asupra ostirii lui si nimeni n-a fost crutat.

Probabil sînt înflorituri. Nu-i totul adevarat.

 

Macar. Desi dusmani, sînt de-un neam înainte de toate.

Dar un “ macar ” ajunge. Ba si asta-i prea mult, poate.

 

Desigur, Filip nu va amîna frumoasa lui serbare.

Caci istoveala trupului, oricît e ea de mare,

 

memoria, din fericire, înca nu-l paraseste .

Cît si cum s-a jelit în Siria si-acum îsi aminteste

 

cînd în Macedonia, mama lor, piereau cu miile. –

Sa-nceapa ospatul. Muzica. Sclavi, aprindeti facliile.

 

(1915)

 

Traduceri din limba greac a de Nikos BLITHIKIOTIS

 

 

 

Home