Misuku KANEKO

MUNTELE NARAYAMA

tristă devin fără vina mea
duc lipsa companiei
singură urc muntele Narayama
îi duc singurătatea
odinioară eram pe înăltimi
însotită de o femeie
ademenite prin cuvinte
pieptul urcusului e plin de lacrimi acum…


TĂRMUL STÎNCILOR DIN JOGASHIMA

plouă fără încetinire
la tărmul stîncilor Yogashima
ploaia numită Rikyu-Ratte
vaporul călătoreste tot mai departe
de-a lungul canalului îngust la revărsare
vela e udă în arborarea catargului
pe vapor se vîsleste
un cîntec însoteste
 bătaia inimii de căpitan
ploua fără încetinire
soarele dispare după nori
vaporul părăseste tărmul
în depărtări abia se întrezăreste vela


DEFUNE – PLECAREA VAPORULUI

astăzi seara pleacă vaporul
nu vreau să-mi iau rămas bun
între valurile întunecate se topeste zăpada
vaporul nu se mai zăreste
pe marea deschisă cîntă suerul ploii
un cîntec de plecare
ceata răspîndeste
semnul despărtirii
la sosirea ta bună
scie-mi
umbra însingurată la vela
 în beznă voi citi scrisoarea ta


ROUA – TAU

nu destăinui nimănui
în zorii diminetii într-un colt de grădină
florile au plîns
susoteau între ele
albinele ascultau fără voie
încerca să le aducă mîngîiere
sunt oare vinovate…