George IRAVA

Întîrziat în toamnă

Pe tîmpla ierbii,
Fierăstrăul valului
Numără pestii.


Clipa de gratie

Piatra-ti arată
Miscările statuii,
Numai odată.


Aripă lăuntrică

Iertat de linisti,
Sîngele, ca o pleoapă,
Mă aminteste.


Rugăciunea de seară a mamei

Degetele cad
Fîntîni de oboseală,
În drum, spre frunte.
Secunda

Uite-o cum stă în oglindă,
Si dau toti buzna s-o prindă.
Însă, tîrfa de secundă,
Stă călare pe o undă,
Precum pestele în apă,
Si s-adapă,
Si culcată, si-n picioare.
Apoi, fără ezitare,
Intră-n data viitoare,
Si cu-o umbră mă trisează,
Chiar de doarme, sau e trează.

Face-m-as să fiu o piatră,
S-aud secunda cum latră,
Pînă nu m-apuc să curg,
Pe tăisul meu de plug.


Pun moneda-n dungă

Substantiv la substantivă,
Deget bont, verighetă boantă,
Oase ce doresc o divă,
Dintr-o moarte mult restantă.

Vînd un plîns la pret redus,
Cu ceva lacrimi uzate
Si sărate-n "do" de sus,
Doar din sapte-n sapte.

Si de-atîta bob si zor,
Pun moneda-n dungă.
Cer o iarnă la pahar,
Cu multi lupi, si lungă.