Letitia ILEA
asa începe
un copil îmi cedează locul în autobuz
13-14 ani ochelari cu lentile groase
servietă de scoală echipament de sport
ezit
(femeie între două vîrste cearcăne
părul crescut alb din vopsea aer blazat sceptic
îmbrăcăminte de aceeasi culoare)
să-i spun că în rucsac am
patru benzi desenate
o piatră de pe malul somesului
mîncare pentru un cătel cules de pe străzi
să nu-i spun că azi
m-am dat pe gheată ca pe vremuri
si i-am urat „Crăciun fericit!” robotului care dă ora exactă
îi multumesc mă asez nu protestez
mai e mult pînă la mine acasă
e prima zi din an
deci să începem
prin zăpada care nu se asează
printre resturi de petarde ambalaje
cioburi de sticlă si frînturi din ceilalti ani
greu de izgonit apa din bocanci
încotro încotro
mă uit din cînd în cînd la ceasul din turn
s-ar zice că astept
el nu e disponibil el nu e conectat
ceilalti de mult au plecat
privesc vitrinele am ratat toate ofertele toate reducerile
din luna decembrie încotro încotro
închis pînă în 10 ianuarie
sărbători fericite reveniti în 2005
de fericire sutez cu sete în roata unei masini
cu număr de bucuresti
alarma sună si sună nimeni
cît de periculos trăiesc, prieteni