Oana IENEA



 
 
 
 
 
 
 
 


Mã smulg din amorteala norilor
ce îmi apasã
pieptul

încep sã alerg
repede
mai repede,
zbor înalt
zbor,
vreau sã scap
de apãsarea norului,
sã pot lovi norul,
sã sparg norul
sã-l omor pe pieptul meu
sã-mi ung sînii
cu cenusa lui,
sã poatã izvorî odatã
laptele

***
Plouã.
ne asezãm tãcuti pe trotuare
întinsi, drepti, goi...

ne despicãm burtile
sã se adape
otrava clocotitã-n noi

sã se înmoaie sîngele
sã se dilate carnea
si dintre oase,
mai înfloritor,
sã poatã rãsãri-n durere
spinii

***
între pietre creste apa tulmultoasã-fecioarã
sãrutul copacilor
închide lumina
între douã strigãte
de cucuvea

îngerul adoarme
cu mîna în pãrul meu

Cald.
cald.
ard inimi de copaci
ard inimi
pentru a-mi reînvia
propria inimã


Home