Peter HUCHEL
(1903 – 1981)

Casă la Olmitello

Nimeni nu-l vedea pe îngerul zorilor
În mantia de spumă sărată.
Dar un miros de mare si alge
Purta cerul
Si răcorea fruntea caldă a bărcilor.
Pescarii stingeau lămpile.

Nimeni nu-l vedea pe îngerul zorilor
Tăcerea iesea din umbra
Pinilor si trecea pe poartă:
Pe tine nu te dă nici o moarte afară.
În ulcior mocnea uleiul.
Dar alba apă a stîncilor
Purta cerul.


Roma

Vară desăvîrsită,
la extremitatea soarelui
începe deja bezna.
părăginiri de dafini,
înapoia scaietilor si pietrelor
o ascunzătoare,
încît vocea
refuză.

Transparenta
luminii de amiază,
versuri ce nu amintesc de nimic,
o apă luminoasă
atinge gura.


Regele Lear

De sub cariera de piatră
urcă el
cu mîna dreaptă învelită
cu zdrente înmuiate-n iod.

În satele sărăcăcioase
taie pari
pentru supa-i de linte.

Acum se întoarce
în umbra uscată
a norilor sfîrtecati
înapoi în prăpastie.
la coroana sa


Pace

Timpul migratiei păsărilor.
În mustătile
tepoase ale spicelor treierate
mai locuieste încă blîndul gol al verii.
În crenelurile turnului de apă
creste repede iarba.


Ora a noua

Căldura gravează în piatră
cuvîntul profetului.
Un om urcă cu greu
dealul,
în traista-i de cioban poartă
ora a noua,
cuiul si ciocanul.

Strălucirea uscată a turmei de capre
se sfarmă în aer
si cade ca iască înapoia orizontului.


Pisica

Dimineată de iarnă,
încă întuneric în înzăpezirea visului,
în hambar împrăstiate
carcase de stiuleti de porumb,
un chip de abur
se scurge în lucarnă.

Ce piteste pisica
înapoia ochilor
nu o stie promoroaca,
sarea vrăjitoarelor.


Zicală

O, marea oră
A căderii frunzelor
Totu-i recoltă.
În muta moară cu pietre a stelelor
Se sfarmă semintele tomnatice
Si zac la pămînt în guri flămînde.

                                                       Traduceri de Mircea M. POP