Lirica germana
Franz HOHLER
Născut în 1943, poet, prozator si cabaretist, practicînd o poezie extrem de simplă însă cu adînci repere lăuntrice, deseori sub forma de îndrăgită a cabaretistului, monologul colocvial, cu accente ironice, satirice si implicit moralizatoare.
CELĂLALT
Si deodată
După ani
Stă el aici
Celălalt
O priveste
Pe cea care-ti apartine
Si o trage-nspre sine
Si ea îsi face semn cu mîna
Din depărtare
Si strigă
Eu revin
Si tu îi doresti fericire
Fiindcă ea l-a meritat
Pe celălalt
Si sentimentul
Pe care-l cunosti
Sentimentul cutremurării
Prin intrarea în contact
Cu străinul
Sentimentul
Pe care tu
Rugîndu-te cu indulgentă de ea
Care-ti apartine
l-ai avut deseori
si pe care tu
i l-ai mărturisit mereu
l-ai recomandat chiar
fiindcă te face
om întreg
si acum
cînd ea
în fine
pricepe
ce-i revine
rămîi în urmă
si nu poti întelege
cît de mult o iubesti
si cît de mult te doare
si cum te potopesc lacrimile
în plin mers peste piată
si în trenul în viteză
totusi crezînd
a fi deschis
suveran
si plin de mărinimie
însă acum mergi de colo-colo
si nu esti în stare
a te gîndi la altceva
decît la ea
si la celălalt
si libertatea ei
este închisoarea ta
si tu nu mai mănînci
nu mai dormi
si porti
doar o solie
asupra ta
si ea se numeste
ah,
revino
iubito
si rămîi la mine
as dori să te mîngîi
până la sfîrsitul timpului.
OFTAT
Ah, Dumnezeule
De ce am devenit
Atît de vulnerabil
încît
aproape că nu mai pot pleca
pentru mai multă vreme
si în timpul călătoriei
prin cele mai frumoase orase din Europa
zac mîhnit
în tren
si-l invidiez
pe fiecare lucrător feroviar
care cu groase mînusi de lucru
împinge un oarecare cărut cu bagaje
si poate pur si simplu merge acasă
înspre seară
la nevastă si copii
unde există ochiuri prăjite
si cafea
si conversatii
si teme de casă
si programe de televiziune.
TURICUM
Prima veste
Care ne ajunge
Din Zuerich
Provine
Din secolul 2 după Hristos
Moartea unui copil
A micutului
Lucius Aelius
Tatăl lui era vames sef
Nu banii constituiau problema lui
Avea o slujbă, o nevastă si mîncare din plin
Si totusi, fiul
n-a devenit mai bătrîn
decît 1 an 5 luni si 5 zile
si mama lui se numea Secundina
si durerea ei se poate descifra
din ultimul sir al lespezii de mormînt
parentes dulcissimo filio
azi
mai sînt doar 5 minute de mers pe jos
de la castelele banilor
si afacerile vamesului sef
înspre Lindenhof
unde bătrînii
împing figurile pe tabla de sah
si unde cîteodată cineva se opreste
unul ca mine
si citeste această inscriptie
si cugetă:
chiar dacă în orasul nostru
se construieste se burghiază se face rînduială
până ce el este cu totul din aur si din sticlă si otel
totusi zace la bază
un copil mort
si o mîhnire
ce ajunge
pentru mai multe
secole
TRECUT DE PATRUZECI
aici am fi, asadar
40 si încă o leacă
si vedem cu usoară mirare
ce-am devenit
si ce nu
si în vreme ce conductorii în tren
devin din ce în ce mai tineri
unii din noi sed la planseu
si au si mai mari planseuri în fata lor
si fac liniste
calculul probabilitătilor
asupra
duratei vietii
asupra unuia ori altuia
din spatele marelui planseu
si observă deodată
că marile fotolii
sînt nenumărate.
Apoi mai există si unii
Care se află deja cu patruzeci de ani
în fata marilor plansee
blindati cu secretare
si un întreg etaj
de colaboratori
de ce nu
sînt totusi cei mai buni ani
ei sînt flexibili si puternici
în slujbă ofiter
si mai dihai
ei zboară la maratonul de la New York
si se fac comercianti cu lucruri
cu care n-au nimic comun
cu tigări, medii ori tevi de plastic
îsi văd rar nevasta si copiii
trebuie să te hotărăsti
între înaintarea în profesie
ori pasul pe loc acasă
si cîte ceva se pierde astfel
pe drum
ce să si faci
însă femeile acasă
trebuie si ele să se hotărască
între clubul de tenis si disperare
să ai 40, e în sine frumos
însă fiecare an în plus
le aduce mai aproape de 50
si au fost doară laborante înainte
surori la statia roentgen
si contabile
si acum copiii au crescut
si au trecut deja ani decisivi.
Păi atunci, altii au procedat altfel
Chimistii, diriguitorii aeropoartelor
Si profesorii bunăoară
Care s-au asociat unei
Societăti de construire de locuinte particulare
Si care au participat
La o modestă asezare la marginea pădurii
Destul de departe de orase
însă la preturi suportabile
în zilele de sîmbătă au
ridicat ziduri
importantă era camera comună
cea mare
cu semineu
în care o dată pe săptămînă
se întruneau cu totii
spre a discuta problemele asezării
si poate problemele politice ale satului
spre a actiona potrivit în cele mici
căci cu asta se începe de fapt
iar femeile au schimbat între ele copiii
si au încropit planuri de supraveghere
când si la cine va trebui depus
spre a nu pierde contactul
si a putea munci
de două ori pe săptămînă
ori să te cultivi si educi în continuare
să rămîi deschis, se dorea
si capabil de preluare a noului
chiar si în relatii
însă deodată, chimistii
diriguitorii de aeroporturi si profesorii
stau deconcertati în sala comună
căci le-a plecat nevasta
cu fiica cea mică
si cea mare este la studii de calificare în oras
si chiar si Christine si Thomas, arhitectul,
s-au certat
si Sereina s-a despărtit pentru o perioadă de probă
de Jacques, inginerul biolog
si zac ei asa acum
bărbatii singurateci
în fata unei sticle de Chianti
si nu pot de fapt de loc întelege
că cu 40 nu e mai frumos
tocmai când ar începe să iasă din rahat
se mai întreabă
de unde această oboseală în zori
lipsa de avînt
la vederea caietelor de compunere
si a tabelelor de coroziune
altii la rîndul lor
n-au ajuns asa de departe
au fost mereu alternativi si modesti
locuiesc în case tărănesti decăzute
si făbricute părăsite
îsi coc pîinea si îsi tes firul
si au avut albine si propria miere
si mai ales oi
însă nu luceste si în ochii lor
o mică suspiciune a lipsei de sens
fiindcă în oras
unde e alergătură si cumpărare si negot si schimbare
acolo sînt străini
nu le-a reusit
să facă firească
plasa de iută în locul celei de plastic
în tabloul străzii
si toate pătrunderile
celor mai sensibili dintre noi
care nu mai pot suporta
parolele Touring-Clubului
si din spaimă
la vederea catastrofelor noastre rutiere
îsi repudiază masina
toate întelegerile lucrurile, una cîte una
tăvălugite în fiecare an
de noile succese ale vînzării
si inundate
de suvoiul neoprit
al produsului bruto-social
ale acestei ape fermecate
în care înoată si mai marile plansee
si aparatele de iradiat
si zdrobitoarele de pietre de la rinichi
spre terapia chimicienilor
a diriguitorilor de aeroport si profesorilor
si a avîntului lor frînt.
Mai putină osteneală o are în această privintă
Revolutionarul de ieri
Este proprietate de restaurant de azi
Ori face negot cu antichităti
Ori cu produse ale presei
Ori cu procesele de divort
între femeile clubului de tenis
si bărbatii de la marile plansee
si dacă-i aduci aminte de ieri
dă din umeri
si are o sedintă
ei, bine
înteleg acest lucru
n-am fost niciodată revolutionar
am fost mai degrabă un batjocoritor si o gură-cască
m-am minunat mereu
asupra lumii
si normalitătii
din care provine nebunia
însă mirarea si minunea a sporit
în ultimii ani
s-a preschimbat treptat
în îngrijorare si angoasă
în furie si neputintă
la vederea tuturor acestor fitile
care fîsîie între picioarele noastre
s-au preschimbat în sentimentul
că mersul înspre distrugere
ar fi prescris si de neocolit
si doar o problemă de timp.
în contradictie stranie însă
cu acest sentiment
si cu tot ce se întîmplă prin noi si-n jurul nostru
un al doilea sentiment
ori mai bine primul
de neînăbusit
în spatele mîinii duse la gură
căci nu se cuvine
pentru asociatia celor încruntati
mărturisesc.
Mă bucur de viată
Mă bucur
De mers
De respiratie
De mîncare si băutură
De dragoste
îmi iubesc nevasta si copiii
mă uit si după alte muieri
încă si azi
cu 40 si mai mult
fiindcă de fapt iubesc toate femeile
însă si toti copiii
fiindcă-i poartă cu ei
toată viata pe drum
si eu lucrez cu plăcere pentru copii
Cu emisiuni, cărti ori povesti
Chiar si pentru copilul din matur
Îmi place
Să stau seara pe o scenă
Si să descriu imagini nebune
Despre starea timpurilor
Ori să sed în zori
în camera de lucru
cu vedere asupra antenei de televizor
a următoarei case
în spate, piscurile uriase
al hotelului cu patru stele ale lui Swissair si Nestlé
precum si ale centrului de desfacere ale lui Migros
fiindcă aici vreau să trăiesc
întocmai aici
aceasta trebuie să le-o explic oamenilor
din casele lor pentru o singură familie
mereu si mereu, când îmi zîmbesc binevoitori
îmi întind momeala frătiei si întreabă:
ceva tot nu întelegem d-le Hohler
cum tocmai dvs.
Puteti sta în oras
Si tocmai în Zuerich –
Atunci mă lasă graiul
în mod regulat
si atunci descriu poate
tocmai descrisa perspectivă
fiindcă aceasta este perspectiva
asupra timpului nostru
si pe acesta vreau să o văd
acesteia vreau să-i rezist în felul meu
chiar dacă trebuie să mă tin
de ramurile de mesteacăn
din fata ferestrei mele
le văd deasemenea cum
se clatină usor în vînt
iar propriile mele
planuri, proiecte, gînduri si cuvinte
la care adast
cu pasiune si tenacitate
le sînt înrudite
ramurilor de mesteacăn
solii ale vietii
sînt si ale fragilitătii
ca noi să nu decădem cu totul
în mreaja puterii centrelor comerciale
care nu se clatină nicicînd în vînt.
Si dătătoare de putere este si
Apropierea de vecin
n-au terminat tocmai de curînd, altii
cu imaginea lor despre lume
a fost nevoie să împlinească 40
până ce ea s-a împlinit.
Traduceri de Andrei ZANCA
