Gilles HÉNAULT
Născut în 1920. Se regăsesc în opera
sa principalele teme ale fondatorilor poeziei québécheze moderne:
timpul primordial, Amerindianul, libertatea de a iubi, fraternitatea etc.
Volume: Signaux pour les voyants, poèmes (1941-1962), A l’Inconnue
nue (1985).
Eu te salut
1
Piei Rosii
Semintii dispărute
în conflagratia apei-de-foc si a tuberculozelor
Hăituite de paloarea mortii si a Fetelor-Pale
Luînd visele voastre de mane si de tartori
Visele voastre izbucnite în focul archebuzelor
Voi ne-ati lăsat sperantele voastre totemice
Si cerul nostru are acum culoarea
fumului lulelelor voastre de pace.
2
Noi sîntem fără limite
Si abundenta este mama noastră
Tară în centură de otel
Cu mari ochi de lacuri
Cu vijelioasa barbă răsinoasă
Eu te salut si salut rîsul tău de cascade
Tară cu coif de gheturi polare
Aureolată de aurore boreale
Si-ntinzînd generatiilor viitoare
Scînteietoarea jerbă a focurilor tale de uraniu.
Noi lansăm contra celor ce te pradă si te sleiesc
Contra celor ce parazitează pe marele tău corp de humus si
de nea
Blestemele fulgerătoare
Ce se nasc în sînii furtunilor
3
Eu înteleg deja cîntecul celor care cîntă
Îti salut viata plină de farmec
semănătorul e cu tine
tu esti binecuvîntată de toate femeile
si copilul nebun de chilipirul său
te tine în mîna sa
ca piatra multicoloră a realitătii.
Frumoasă viată, mamă a ochilor nostri
îmbrăcată-n ploaie si în timp frumos
vie împărătia ta
pe drumuri si pe cîmpuri
Frumoasă viată
Trăiască dragostea si primăvara.