POEZIE FRANCEZĂ

Adolphe HARDY
Pastel în ocru rosu
În codri octombrie si-a deschis toate venele, iată.
Sîngele său, picătură cu picătură, stropeste
Apa verde-albastră a băltii unde nici un stuf nu fosneste
Si umbra potecilor care-si plîng starea lor de-altădată;
Arborii pe care vara-i învesmînta în smaralde
Lasă să le cadă-n fîsii zdrentele lor stacojii;
Jir, scoruse si ghinde, la poalele copacilor ce-ncep a mucezi
Acoperind urmele unde veveritele hoate veneau să se scalde
O ceată usoară si mov vătuieste văzduhul în zare;
Soarele portocaliu între pini explodează
Si cu acest pastel autumnal armonizează
Cerul pe care răsar din seminte rubinele clare.

Interior
În cătunele pierdute ale Ardenilor îmi plac
Căsutele adăpostite unde popas adesea fac;
Alcovul părînd că sustine deasupra lui tavanul jos
Reliefează-un cap de grindă precum un brat putin vînjos;
Bătrînul ceas cu tic-tac lenes si-a cărui sonerie face
Ca fata de faiantă roză să nu cunoască pic de pace;
Si, apoi, oalele de-aramă si, coapte, fructele pe raft,
Masa cu pîine neagră-alături de laptele spumos si cald
Si, tolănit în fata vetrei în care un bustean trosneste,
Cîinele-lup care cu ochii clipind sasiu te urmăreste.

Rîul
Obosit de codrul aspru si de umbra linistită,
Rîu-i inconstant cu totul si nici nu se mai agită;
Cu-al său dublu tiv de iris la mantie-a cîstigat
Cîmpul unde cerul mare în oglinda-i s-a scăldat
Si ,acuma, iată-l liber, fericit si-mpodobit
Cu reflex de pietre scumpe la ceas sfînt de răsărit
Între ranita de aur, fîn si lanul de hamei,
Unda-i cu paiete-mproască evantaie de scîntei
Avînd tonuri schimbătoare de moar desfăsurat,
O fîsie de lumină care curge ne-ncetat .

Casa fericirii
Apropie-te, dacă ti-i sufletul blazat
De viată si priveste prin gardul viu în floare
La casa ce sub stresini atîtea cuiburi are
Si orisice perete în vită-i îmbrăcat.

O rază aurită tiveste cosuri pline
De flori pe-aleea unde abundă muschiul fin.
Ascultă în tăcere: o apă, cade lin
Si păsări cîntă-n briză si zumzăie albine.

În fata casei unde dă spre peluza-n floare
Pe care cade umbra coroanei unui măr,
Un copil face tumbe. Îi vezi blondinul păr
Si te cuprinde pacea atotvindecătoare.

Sub frunza ce luminii îi cerne chihlimbarul
Părintii lui asupră-i se-apleacă radiosi:
Si simti cum fericirea în ochii lor piosi
Cu-asupra de măsură îsi manifestă harul.

Se tin de mîini. Prin ele trece-un plăcut fior
Care subtil îi leagă în taină sufleteste.
Sotul devine tandru, consoarta-i se topeste;
Distrat, copilul prinde în mîini genunchii lor.

Dacă speranta-n cîmpul din vis ti-i secerată,
Observă încă-n coltul tabloului plăcut
Trunchiul acestei sălcii pe care-a renăscut
Un ram si-a cărui scoartă de gîze-i invadată.
De vrei în orice clipa să simti că esti trăit
Ori că ti-e existenta o splendidă betie,
Drumu-i acolo; iată-l: răspunde-i cînd te-mbie
Si nu te mai complace-n a fi nefericit!

Cerbul
În pădure, lîngă-o baltă c-un ochi de apă murdară,
Unde se insinuează o semilumină-avară,
La o pesteră lacustră un cerb vine către seară
Să-si admire-n unde vasta lui podoabă cornuară,
Desi totu-n preajmă, pare calm, prea blînda vietate
Ne-ncetat scrutează umbra dintr-o parte-n altă parte
Si-si ridică, indecisă, un picior de dinainte,
Orice fosnet ascultîndu-l cu intensă luare-aminte,
Asa că, la ciocănitul ghionoaiei, deodată
Face-un salt, apoi dispare în desis, ca o săgeată.

Nea de frunze
Sfîrsit de octombrie. Un cer mov. Colturi sumbre.
Liziere pe care o seară grăbită le catifelează cu umbre.
Totul doarme. Doar un murmur de apă stăruie încă
Să se amestece cu al frunzelor pe care spre rîpa adîncă
Le poartă-o rafală de vînt: chipul lor e teribil de pal
Si parcă vezi în ele-o zăpada de opal.
Galbene cînd pornesc în sălbaticul zbor,
Ca. niste fulgi de aur frumos scînteietor,
Ori rosii, precum focul ce nicicînd nu se stinge,
În cărpinis, de-ti pare că-i sînge care ninge!

Crepuscul
E-o imprecisă oră. cenusie
De seară tristă ce se-ntinde
Sub crepu-i lenes si plin de
Mireasma care lin adie.

Insistă briza, să colinde
Pe iaz, în trestia mlădie
Si cea din urmă rază vie
Se-neacă-n unde scînteinde.

Pe cer pier tonuri de opal:
Verde-sidef, bleu, galben-pal,
Gri-perlă si mov schimbător;

Cu orice clopot care se jeleste
Ziua, se stinge, noaptea se cerneste
Si totul intră-n somnul tihnitor.
Era un biet copil
Era un biet copil, străveziu, cu privire ciudată.
Degetele lui sîngerau. Crivătul năvălea ca un taur.
Fruntea-i de înger era de păr lung încadrată,
Blond, precum vara e spicul din lanul de aur.

Cînta. Si balada-i, departe, se stingea tremolat:
Ati văzut voi cum moare o stea în azur?
Cînta; cînta lent; glasul lui inspirat
De-abia străpungea, vai!, amurgul obscur.

Se ruga. Si simteai cum în vocea-i plăpîndă
Un suspin mai usor decît visul de pasăre-ncape;
Ca fîlfîitul de aripă ruga lui era blîndă
Ori ca briza de noapte lunecînd peste maluri de ape.

Tremura. Si în noaptea fremătînd viforoasă
Un hohotit sinistru dezlăntuia rafale.
Tremura. Tremura ne-ncetat. Si, noroasă,
Pe cer făcea clăi marea din valurile sale.

Plîngea. Simtiti voi soarta unui copil ce plînge
Singur, cînd e doar zbucium în neagra depărtare?
L-ati plîns pe cel pe care nimeni la piept nu-l strînge
Si pe care valetii-l gonesc pe trotuare?

În româneste de Ion ROSIORU

 

 


Home







Caut Relatie Discreta
Gama variata de caut relatie discreta si multe altele din Romania. Intra si tu acum sa intalnesti ceva sexy!
Irezistibil.ro
Doar aici publi24 brasov si multe altele din Romania. Zeci de mii de utilizatoare sexy te asteapta!