A venit la mine un zmeu
derbedeu,
cu copite de taur, inima de leu,
cu vorba de greier,
cu un cip implantat în creier,
a ajuns la mine un zmeu,
teleleu,
nu să mă răpească voia
ci să se rotească,
să mă-ndrăgostească,
să mă poată mînca.
A intrat la mine un zmeu,
derbedeu
timpul e la el, asteptat,
fruct prea copt am picat,
si m-a mîncat.
A plecat de la mine un zmeu,
teleleu,
cu aripi deschise prinse de spate,
pentru că într-o noapte cu lună
m-am contaminat
de la mătrăgună.
S-a întors la mine un zmeu,
derbedeu,
cu dor
de ochi, de gură, de zbor
de mare
de rana oblojită cu sare
să plămădesc din el un alt zmeu,
teleleu,
numai eu.
si a rămas la mine un zmeu,
derbedeu,
si mi-a spus: „Ileana
Sînziana
Cosînzeana,
odaia ta e o insulă cu pereti de ocean,
ferestre de ape care dau înspre soare,
răsărituri si apusuri în mare
si luna,
nebuna,
luminează atîrnată-n tavan!
S-a-mplinit o dorintă nedorită
odaia ta e nemărginită.”
A zburat de la mine un zmeu,
teleleu,
cu dor de ducă în inima de leu
cu aripi de acvilă la copite de taur,
cu coarne de fildes si gheare de aur,
cu vorbe prelungi într-un cîntec de greier
si-o floare-nflorită în creier.
Ati văzut vreodată un zmeu
derbedeu,
teleleu
rotindu-se-n aer
si ochii întorcînd
către pămînt
ca o ploaie
El zboară la mine-n odaie.