1

Pasăre cu trei ochi sunt

Si-n lumina fiecăruia

Cerul se zbuciumă

Ca o femeie în durerile

Facerii

În lumina fiecăruia
Se înzidesc demonii
Si parcele
Si se tînguie îngerii
Despuiati de zbor

             2
(umbra zilei
– rug
îmi vîlvoreste
destrămarea)

            3
zăbovesc în afara mea
contemplîndu- mi temeliile măcinate
rostogolirea ascutită a zborului
 
sfîsie îngerii puntile-cocoare
de o parte zeul genunii
de cealaltă încrengătura de semne
convertită în gheară
decojeste aerul gros
siluind nemiscarea

             4
          în fiece seară
mă cuibăresc în mine
ca în caleasca unui străin

îmi asez deoparte bagajele
cu grijă spre a nu le sterge rostul
mă astept cu răbdare pînă în zori

cînd mă lepăd de mine
ca un soldat dezertor

             5
arcul diminetii tresare
văpăi mi se desprinde
hohotul
de pustiul violent al cărnii

             6  
(de o parte a răsăritului –îngerii
de cealaltă - zborul ca o rană de jungher)
    
             7
risipit în crîmpeie
de nume si locuri
abia zăresc
multimea de riduri mărunte
răzletită
pe albul chipului
străin
ca o ploaie subtire
de stele

             8
picură
acid
singurătatea
zilele
se prăbusesc
ca niste uriasi de lut

            9
Doar umbra o pot atinge
Cu umbra pulpei degetului
Însîngerînd
clipa
opacă

         10     
(moartea-ochi interior
ară spasmele timpului

de umăr
atîrnă sufletele
abia adormitilor
se vaietă
în zgura albă
a claviculei)

        11  
de pe-o palmă pe cealaltă
ne răstoarnă
grijulie
ca pe niste bibelouri
moartea- zeită
însăilîndu-ni-se de la un capăt la altul
pe fiecare asezîndu-l
în propriu-i destin
ca pe-un raft
 
          12
cu arcul privirii adulmec
propriile neputinte        
hălăduind
prin nesfîrsirea altora

         13
Moartea
într-o orbită
si în cealaltă
Viata
îsi schimbă cu discretie
locurile
îngerii
călătoresc pe apele curgătoare ale zilei
ca printr-o Vale a Plîngerii