LIRICÃ GERMANÃ
 

Peter  HAMM




 
 
 




Nãscut în 1937 în Muenchen, pãrãseste scolile de internat catolice, devenind colaborator al unei edituri, apoi redactor literar în Muenchen, realizînd în acelasi timp numeroase filme despre autorii germani. A fãcut deasemenea cunoscutã în Germania literatura nordicã. Numeroase volume de liricã, si de criticã literarã.

SfîrSitul lumii

Sfîrsitul lumii a avut loc în 1770,
asa cum l-a prevãzut Swedenborg.

Însã nimeni nu l-a observat.

Profetiile au devenit usoare
De atunci. Ne putem baza pe ratiunea noastrã
Oarbã.

Tatãl Nostru, nu ne ierta,
fiindcã stim, ce facem!


Steaguri

Multele steaguri
De sub picioarele mele,
maresali, dinastii  -

cel care ridicã sabia,
de sabie va pieri  -
si cel care nu o ia,
va pieri tot de sabie.

Cît de fãrã de gres
Cade ploaia
Si iarba
Cum se mai
Ridicã din nou!


Cîntul pescarilor

Cînt al pescarilor
Din Nazaré, pe care
l-a auzit Simone Weil  -

de mult deja
a amutit

pe cea care l-a auzit
o mai aud încã.


adevãr

logica,
cea mereu
cumpãrabilã.

Adevãr
Esti tu  -

Ori
Nu esti.

în al literelor
circuit sanguin
pesti si
miel sãrbãtoresc
cel mai vechi
mei scump
adevãr:

cel neconsolabil


sã nu fii de acord niciodatã

sã nu fii de acord niciodatã
în aceste locuri
ale duratei secetoase !

fiecare constructie astupã
o alta.
în fiecare muzicã
moare o alta.
Iar tabloul l-a creat
Asaltatorul tablourilor.

între ghesul
de-a recunoaste
si chinul
de-a fi recunoscut.
Fiecare ochi
Se freacã. Orbi
însã, ne mai sîntem încã
aproape.


Fluture de noapte

în somn
tara mea
zãcea pe mine,
cunoscutã
pînã-n moarte.

Necunoscuti, fluturi
de forma inimii
mi-au dat ocol
la trezire
m-au atins.

Nimic cunoscut, familiar nu
Meritã întelegerea noastrã


într-o fortãreatã

într-o fortãreatã
esti pierdut.

Acest lucru l-am stiut mereu.

însã nu este deasemenea
o fortãreatã ?

o fortãreatã
cu un fanion alb
pe creneluri.

Gata de predare.


Cimetiere Lourmarin
(mormînt al lui Albert Camus)

si învãtãturã
lui Lourmarin?

Rozmarin si lavendã
Sunã, ea : rozmarin
Pe al sãu, lavandã
Pe mormîntul ei.

Si legãturã
O realizeazã termitele.

Asadar, noi însine sîntem
denotãtorii mortilor: doar
în noi se mai atin ei.
mortii, cresc
pînã ce devenim egalii lor.

Si fiecare poezie
Este deasemenea, un mormînt.


Padua, martie 1985, II Santo

Pestilor din Brenta
Le predicã doar
Ploaia.

Ele plutesc ca si noi
Dusi de curent  -

Cu burtile în sus.


Cannes, mai 1984

Doi cîini tineri
într-o vitrinã –

în jurul gîtului
lista pretului.
Rîsul unei femei
Ce trece
Cu umerii dezveliti

însotitorul ei si-a pierdut
obrazul: restul
sã-l pãstreze
pentru înspãimare.

Marea poartã
Crucisãtoare
Si lucitoare
Excremente


întrebare

voce surdã, surd
trup: ce ce
nu plec?

doar poezia,
inimoasa, care încã
mã contrazice.


Amãrît

Amãrît
Ca un cîmp
în iarnã  -

unul nefertil.

Nu-ti esti
Suficient.

însã toate
pelerinajele
sfîrsesc mereu
la tine însuti.

Nici o nouã
Imagine a milei!

Sã devii inofensiv!

(Traducere si prezentare de Andrei ZANCA)



Home