POEZIE RUSĂ

Nina HABIAS (Komarova-Obolenskaia)
(1892 –1943?)


 

 

 

Este nepoata celebrului filosof P. Florenski, discipolă a protagonistilor futurismului David Burliuk si Aleksei Krucionîh, personalitate nonconformistă, sfidătoare a tabieturilor si tabuurilor. A publicat volumele de versuri Stihettî si Poeme (1926). La începutul anului 1922, împreună cu colegul si prietenul ei Ivan Gruzinov, este supusă unui proces judiciar (literar!), fiind acuzată de pornografie. Sentinta: o provizorie excludere din Uniunea Poetilor din Rusia.

*     *     *
Ochii se frămîntă-n scîntei,
Ca ceara sîngele-i topit,
Pe sărăcăcioasa verdeată a lunii
Conturat e profilul tău întreit.
Stiu altii fi-vor să rupă
Albii ciorchini ai mîinilor,
Sufletul meu ca un păiut subtire
Cravasă e, păgînilor.

*     *     *
Chinezului bratele subtiri i-s
Iar trupul meu cosea crepdesin
Eu buclă de pergament
Spală gura somnoroasă
Vîrtej rătăcit printre degete-nguste
Vopseste zidoită sistonul spinării*
Iar spuma de ruginită plapumă
Înfurie limba chineză
Insuportabil deveni înafară
Iar patului meu 26 de găuri
Vor tîrîi fiara din vizuină
Cu o sută de morminte sterg crătitica

(1920)
____ 
*În traducere am aproximat sugestia semantică a voit-dezarticulatei sintaxe si topici zaum’ (în original – „verty bludlivuiu siston spinî”). În genere, textele Ninei Habias trebuiesc citite cu gîndul la iminentele surprize ale limbajului transrational.

*     *     *
Negrul diamant al suferintei hăcuite
Usorului i-a cusut capul.
Casa scării tale trage călugăreste
Cu curentul său claviatura
Cu tălpile-n sus;
Nu pot cîinestile verighete
Usilor să le deschidă gura.
Scara se roagă stînd în picioare
În genunchi se-asează liftul.
Poate că-si va deschide pleoapa
Numărul apartamentului tău.

*     *     *
El nu e decît un biletel de carton
Bufnit numeras de bufnită
Iar spre dînsul mergi particular parte din treime
Mototol pantofi matlasati
Noaptea boteste fata de masă ciucurind
Dublă ată a împletitelor artere
Iar mînii cusute-i sînt 100 de oleografii
Ale răsfututelor mame ca si cum
Întoarse pe dos.

(1919)

*     *     *
Cu corpul răsucită ca o pîslă
Al capului ciolan între picioare
Izgonii iubirea ca si inutilă
Cu o ciubotoaie scofîlcită motanul
De-ajuns cercurile veveritelor
Arcanul gîtul să-l tragă
Peste trupul potopit de spermă
Botezătorul puse o lumînare
Toate locurile mi-s sărutate
Jumulită mi-i rotunjimea burtii
Ca la alergări de cai limba-i smultă
Să sari barierele dintilor
O jurati-vă mie comisari ai poporului
Călugăre si cimpanzeu
Eu sînt glorioasa dintre preotese
Safrana Hebeb Habias.

(1912/1921)

*     *     *
O cînd cînd pe răsina de mastic a
Petelor galebene ale-fetelor?
Cu o-ngustă mînută de chinez
Al treilea ochi mi l-a tixit.
Apusul pisicilor năpîrlite
Ridică micuta-i codită.
Cu butoanele unui căprui opait
Gura voi rupe-o de răsărit
Coji de mindale piele
Mătăniile de-orez ale dintilor
Vor ajuta lui Buddha să se roage
Zahărul ars Iun-Ho.

(1921)

*     *     *
(autograf)

A capului meu fir de pai
Întorcînd testiculele gînsacului
Icoanei tale ar fi să mă-nchin
Cînd noaptea denuntătoarea* trupului?

(1921)
_____
*Denuntătoarea – în original, „nausnik”, ce are mai multe sensuri: 1) cască de radio; 2) calomniator, denuntător, turnător.

*     *     *
Si tu Doamne ajuns-ai comisar militar
Mi-ai trimis un mustuc din pai de grîu
Tu esti unicul neîmbrăcat de mine
Mare stat major redingotă micută
Tu mai să fi smecherit ca politrucul
Huiduind o boccelută de scuipat
Doamne primeste pe gratis
O extractie din glandele seminale.

(1921)

*      *      *
Noi nu vom îmbătrîni împreună,
O zăpăcitule infidel prieten
Cu trompe mici luna încearcă la gust
Anii de miere.
A dragostei cupă tot mai săracă
Nu o voi duce pîn’ la fremătătorul prag
Si-amarul nume-al incineratei Habias
Îl vor citi pe-o scorojită cruce.

(1925)

*     *     *
Despre cîinele cu picioare subtiri
De la coltul străzii Miasnitkaia
La intresectia sinelor
Si-a pierdut din ochiul mortuar
Stăpînul de ieri.
Despre autobuzul ce seamănă unei vesele jucării
A băietelului de cinci ani îmbrăcat în albastru
Sau
Unei bomboane de Crăciun
Si încă
Despre cei care dimineata devreme
Cu mîna tremurătoare
În mansetă albă
Deschid fereastra.
Despre pisici gravide
Ce zburaseră de la etajul sase
Despre pisicutii cu două lăbute, vlăguiti
Despre cîinele vagabond cu bale cafenii
În fata zgîrcitei prăvălii de carne
Despre cer, si despre mine –
Cea care nu am zidit
Un oras pentru ei.
 
        Versiune românească si prezentare de Leo BUTNARU

 

Home