*
toamnă si iarnă colombino, fă-mi-te centrală de apartament
fă-mi-te mie centrala lui de apartament dacă asta simti
nu te pot obliga eu ce să simti tu esti tot ce nu am
eu nu pot obliga pe nimeni nimic mă uit la cuvinte si tac
în patria mea feminitatea este un substantiv feminin
în patria mea masculinitatea este un substantiv feminin
în patria mea numai limba română este patria mea
în rest frigul si foamea, viata cu morfologia ei si numai atît
*
îti scriu disperarea copiilor de la sfîrsitul războiului
a ajuns la mine acum sîntem toti generatia fără,
codul de bare este singurul lucru corect
pe care l-am traversat impecabil ca un pieton
numai si numai putinuri, numai si numai putinuri
avalansa lor peste fiecare gură de aer pe care o cumpăr
(o crescătorie de melci este viata omului singur
o măsurare legănată a pămîntului)
îti scriu disperarea are picioare lungi,
omul de cameră mi-a împachetat drumul
înspre partea frumoasă a lumii,
l-a făcut ghem pentru joacă pisicilor sale
*
victima este imorală pentru că tipă, îmi spunea
colombina-cetate cu miros de smîntînă
apoi ninsoare cupola albă strada restrînsă
prelungind pentru o clipă un sens curgător
în desimea de fulgi există ceva normal între noi
încă un zid în lungul căruia să mă grăbesc
undeva precautiile tale inutile, stim
este ultima iarnă de pe panourile galbene
pe fiecare din ele pentru mine instinctul
de conservare a scris cu o caligrafie de copil
„mănîncă zăpadă si taci”, îmi tîrîi picioarele
si ferestrele galben-pai îsi suflă lumina
„Si-n fundul paharului/ Scrisă-i vita vinului”
se aud mai bine colindele, ascultă si taci
*
avem coajă transparentă de pepene galben
răzuit de copiii generatiei fără
si cîte o lubenită mare întreagă în burtă
colombino de ce nu vezi ce mult semănăm
cred că o barză rea sau neatentă a trecut
peste blocurile noastre si a brăzdat numai cerul
este vară si unde păsim mai rămîn forme de tibii
vino la mine colombino am pîine cu margarină,
am viitorul – autosugestie pînă transpir margarină
*
omul de cameră ti-a confiscat viata personală
colombino pe piept ti-a pus o telecomandă
cioburi de sticlă colorată – siguranta zilei de mîine –
vezi, sîntem pieile rosii în schimb
asta e tot, mărul a ajuns un simbol
scriu amintiri vagi despre gust
combino, eu am vîndut sticlele goale
nu mai avem nimic în comun,
mi-ai lăsat cenusă în păr existenta
cătea sterilizată îmi spală bubele
