Remus Romulus GIORGIONE
8
Biblioteca în flăcări
Sulul din ezechiel zaharia apocalipsa cel dulce ca mierea
amar ca fierea umplut pe ambele fete cu litere de blestem
(iar scriptorii-l luară ca simbol ideii de scris si literatură)
iată-l acum trecînd prin curtea poetului de curte noul poet
de curte nouă omul nou de-acuma s-a învechit prin vila
lui de un miliard de parai (trebuie să-i ai!) prăbusind peste
el si ai lui tavane pereti si balcoane biblioteca în flăcări alcă-
tuită din volume legate în piele de semen editii rare si asor-
tate după culori si nuante îi mai lipsea una galben-portoca-
lie si una verde-liliachie ca să fie completă colectia! sulul
lui ezechiel amar ca steaua pelin
9
zoe aionion
…capăt de mînă scriind
cu flăcări pe tencuială există
taine pe care nu
nu lutul nu fierul nu piatra
argintul sau aurul platina
nu carnea nu sîngele
le vor
revela
inspiratia sîngele vesniciei
10
zoe aionion
despre uluitoarea trece a tuturor
celor văzute celor
care dăinuiesc o secundă: ceva
în continuă expansiune (big bang)
ca un tărmure – si ceva
mereu retrăgîndu-se-n sine
ca o c a s c a d ă
11
videoclipa
poetul
martor întîmplător
la întruparea fantasmei
(ca un copil care „vede lumina zilei
într-un sicriu)
puterea Celor Sapte Tunete îl umbreste
ursitoare ele îi sînt
… cu ochi lăuntric poetul
iată-l răzbate străbate
pînă la sorbul apelor bulboana
care întotdeauna te trece dincolo
12
mai albastru ca tine îngere
cantată sub cerul liber e gîndul Lui
plin
ca un fagur de miere
cupa florii soarelui dimineata – de rouă
un gînd ca o simfonie
plutea la semiînăltime
pe cerul de vară (dar cine să fie compozitorul
unde e difuzorul sala de muzică ??…
dacă ai porni-o pe nervurile unei frunze
s-o iei asa usurel cu metronomul în mînă
în loc de busolă – în cîtiva eoni
ai putea ajunge la tintă
într-o seară de vară intrînd
pe sub portaluri de purpură în marea sală
a muzicii)
. . . . . . . . . . . . . . . .
mai albastru ca tine îngere
e numai un trup de vioară
13
zoe aionion
cele sapte tunete detonară
cu mare putere în cer
pe muntele gloriei