(...)
doar eu si moartea am rãmas aici    asteptînd sã se deschidã
vîntul din pustiu

suflã rãcoarea în mãnusi
si vine sã îmi pipãie fereastra
am îngenuncheat cãtre apus
plutesc îngeri morti în orice sevã
umbrele din lacrimi m-au ajuns

crima bîntuie nimbul
dã tîrcoale zãpada
fetei venitã din arcul aprins

îngropat de cuvinte stau si ascult   scîrtîie poarta   se lovesc
pãsãri de creier   cerul picurã fosfor negru    lovit
rîsul si plînsul trec în bãrci de fier

aripi se deznoadã sus ca niste securi
        în întuneric   ferestrele se sinucid
în noaptea asta bãtrînã ca veghea
        cînd va înverzi
        cîntat de cocos
        eu voi fi gãsit rãnit
        în viscol de topoare

apocalipsa de gheatã
crestetul copacilor tãiat
privirea de lebede arse
mã lasã întunecat în cercul amiezii

prin azururi vagi necontenite desertul e adus la incandescentã
cãtre mal lumina intrã într-un ochi de reptilã agonicã


(stîrnire inversã)
pe curbura ochiului    rate sãlbatice zboarã din
cristale gravide
zboarã invers      cascade interioare destelenite
din sudoarea clepsidrelor

brate se agatã de flãcãri prin ghipsul sclipitor al formelor
            dar ani luminã
            între clorofilã
            si verdele din suflet

gîndurile mele sînt miscate de îngeri
smerite în grota din sigiliu
pe marele papirus rupt din floare
arhivele de miezuri cîntãtoare

zefirii tot suflînd pãreri
si muzicã în turnuri
ceata ca un vulture vegheazã
luminile cãrîndu-si corvezile prin catacombe

lãnci strãpung urletul cu miere
valuri de hîrtie spre lupã
            puncte    sãgeti
cînd leii înfloresc în lîna mieilor pe fetele spãlate cu apa
botezului
trec prin cenusã
    foc
    spin
    durere
si sîngele amestecat    în seve tulburi     naste
prin trãdare    vagi aurore

susur de gîzã în con
fragilitatea tulpinilor mimînd turbina de raze
acum lumina e a oricui
o cruce sfîntã
sub cheia înfrunzitã    încifratã    a amiezii dogoritoare

lumina scade        si orbii din culoare cîntã cu ochii


***
aripi bat într-o dungã rosie        un fir incandescent
clocotitor între douã inimi
        geana ta zbãtîndu-se în sînge
            ca o coasã de plîngeri

amintiri în armuri pîndindu-mi trezirea
plutesc ca un zombi în fluviu fãrã de luciu
bãrci vin pe umbra ta    sfîsiindu-mi adîncirea

eu plutesc într-un os cioplit de strigãte

de pe maluri    hãlci de subconstient    se aruncã
pe banchize incendiate
amintirile ca niste bobine de curent continuu
asteaptã        în crepuscul

ca un izvor alunec sub gheatã    iau forma trecutului
alunec    se stinge în urmã o salvã de tun
în creierul meu sînt biblioteci arse