Lirica germana
Sylvia GEIST
Jorinde în pustiu
săptămîni în sir cu mîinile pe volan
amortiti ca de-o narcoză
zgîriind arterele de nisip
în acord cu motorul tăcerii
nu vorbim de lumină. Din cînd
în cînd ne oprim trecem monstri din
resturi de pîine peste pînza de ceară
un loc ca si celelalte
e bun contra setei.
Pe pompele de benzină se adună
păsările într-un singur
glas, la o ceremonie:
pentru fiecare nou-venit o altă fîlfîire. Si astfel
nu se schimbă nimic, aceleasi pliscuri
deschizîndu-se noptii
si, la fel, paratrăsnetul, colivia, usa
prin care urcăm în amurg
si în ritmul aproape blînd
de abur albastru si de lapte al zorilor.
Traduceri de Francisca Ricinski-Marienfield
