POEMUL VINE DE DEPARTE

Poemul vine de departe
nu stii dacã danseazã sau se clatinã.

Seamãnã cu o convalescentã blîndã
cu niste absente motivate
cu ziua în care lipsesc toti de acasã
si zgomotele abia se aud
înãuntru si în afara trupului.
Soarele de aceeasi vîrstã si absent de bunãvoie
fumeazã în tãcere
si suflã polen în camerã.

Încet-încet poemul sporeste
cu dureri cu bucurii si tristeti
si din nou cu bucurii pînã cînd
vede primele cuvinte albe
si este orbit.

Hoinãreste cu patru simturi sau cu sase
ghicind cu varga venele cerului
pînã cînd se poticneste la ultimul vers.

Acest vers este hamalul
care ridicã în spatele lui poemul
si o trambulinã stabilã pentru ultimul vers
care-si ia avînt si sare în gol.

Ultimul vers nu rãmîne totdeauna ultimul.
Uneori devine primul vers al unui poem
pe care îl scrie un cititor.

Home