MARIA ANTONIETA FLORES
            (Venezuela)
           
doar scheletul frunzelor are habar de vîntul
care le cuprinde si le sfîsie nestingherit
lovitura trupurilor în cădere este mută
abia dacă mai fosnesc între ele
abia dacă mai iau în seamă timpul
si în noapte fac ruguri
si tot acolo frunzele se înrosesc

        (from Present but not in absence, 1995)


si din cînd în cînd mă opresc si într-un punct întunecat al cerului
mă gîndesc la tine  si explic si dovedesc că durerea care nu mă înjunghie, îmi chinuie, doar, oasele si radiază; apoi scriu din nou si nu mai sînt aceeasi care si-a amintit de tine
           
        (din Present but not in absence, 1995)

o femeie nu îsi înfige unghiile
în gîtul îndrăgit
ea lasă doar urme
lasă un memento
se înspăimîntă căci stie
si muscă cu voluptate axele trupului
si trece, cel mai adesea, dincolo de extremităti
si unghia ei înaintează cu greu spre a fi  darnică în dragoste
cu trupul deschide ferestrele timpului
care nicicînd nu o vor vizita
si usor trasează o directie
nimic nu lasă urme desertului

ea a fost isteată
îsi sterge sudoarea de pe trup
si plînge
adîncă a fost muscătura lăsată de tine pe pielea mea

            (din Agar, 1996)

 28.

 Am adunat nisip piatră si salivă
pe îndelete am frămîntat aluatul cuibului meu
pe îndelete l-am înăltat
cu mare osteneală
avînd o formă pe care timpul a considerat-o îngrozitoare
cu  măiestrie ce s-a dovedit dizgratie
crescută din stîngăcie si gînduri
inoportune
sub acest acoperis subjugat
Tot eu am simtit
violenta neputintei
Tot mîinile mele au fost sfîsiate
De corvoada plictisitoare si nesfîrsită
Prea tîrziu am aflat unde am gresit
 (from The endless works, 1998)
5.

si exist
ca să nu apartin nimănui
călătoresc
numai cu mine
cu o boccea de neputintă
cu norul cel încordat
ca să fiu a nimănui
usă sau fereastră
deschisă

versurile au fost ticluite
moartea nu mai este pentru nimeni un  mister
călătoria tămăduie fisurile
greul purtat pe picioare
ora tîrzie
iar dacă mîna se intinde ca să ajungă
într-un loc zăvorît
unde se mai întoarce sufletul?
Neîmplinit
Se întoarce usor
si nu găseste pe nimeni

    (from The endless works, 1998)

  Versiunea engleză: Dănuta MAKAREWICZ
  Traduceri de Olimpia IACOB

 
Gerardo Diego CENDOYA
     (1896 – 1987)
Copil
Copil adormit în înflorita livadă.
Un singur lucru însă e mai frumos.
      Copil trezit
                Stea.

Copil trezit în livada înflorită.
Un lucru – unul singur – îl prefer.
      Copil adormit
                Luceafăr.

Juan Ramón Jiménez MANTECÓN
            (1881 – 1958)
Aprilie
Presura în plop
– Si mai ce?
– Plopul sub cerul albastru.
– Si mai ce?
– Cerul albstru în apă.
– Si mai ce?
– Apa în frunza nouă.
– Si mai ce?
– Frunza nouă în trandafir.
– Si mai ce?
– Trandafirul în inima mea.
– Si mai ce?
– Inima mea într-a ta!