Cecilia Gabriela FEIER
fesul de negură
în salonul de oaspeti
privesc
din fotoliul verde
rîurile de omăt ce curg din
rochia Cîrjei unde soarele
se joacă-n voie iar
Mândra zîmbeste
hergheliilor albe ale norilor
în goană zurlie,
hoată ceata
îsi înfige ghearele
în ziua mea de nastere
un cuc mă cheamă
să ascult concertul păsăresc
salut
în semn de bunvenit cînd
buchete roz mov de
bujori de munte
ca un covor zburător
astern depărtările
înaintea mea
printesa rosie
s-a oprit la geamul meu
si mă roagă o Duminică
s-o invit în camera mea
să-mi vorbească
o ignor doar e
o stea fierbinte
bate iar la usa mea
insistă să-mi spună ceva
deosebit
cînd îi deschid
dă mîna cu mine
se scaldă-n ochii mei
mă tine trează pînă cînd
la patru dimineata
mi se asează-n brate
doar un moment
să-i ating
rochita-i de gală
să-i simt mare
sufletu-i de sărbătoare
