DATI-I O PĂDURE...

Dati-i poetului pădurea vie
O va sculpta si o va umple de zei
Apoi va inventa o teogonie
la care să se-nchine discipolii săi.

MIRACOLUL

O! Ce miracol! Mă trezesc, reiau miscarea
îmi botez privirile mă spăl pe dinti beau un
ceai de măcese plec în oras dau binete schimb
priviri culeg castane dau ipocrit un bănut
mîinii cu bandaj fals si sînge de email
trec dincolo cînd îl văd pe călău aud mierla
încă mai cumpăr reviste încă mai public poeme
mă gîndesc pe mine însumi mai putin mă gîndesc
am un plan cum să nu mă mai
                                                  omor cu scrisul
lumea e-n mine merg pe străzi care nu m-au iubit
ce miracol mă adulmecă ramuri blajine ploaia a sters
urma de sînge a micului prieten strivesc o
lacrimă răspund la scrisori uit numele mortilor
ale viilor le mai gresesc îmi cer scuze oricum
ce miracol, Doamne, antimateria totusi există

FIINTA POETICĂ

Cel putin m-au iubit si poetii adevărati
Cel putin n-am trăit pe seama altora
Cel putin nu l-am plagiat pe daimonul bun, l-am fentat pe cel rău
Cel putin mi-am văzut numele nins pe spatele zeului
Cel putin mi-am iubit patria neabstract
Cel putin mi-am dorit să nu-mi acuz părintii că sînt cel născut
Cel putin mi-au tipărit niste cărti în care se-ntîmplă ceva
Cel putin n-am refuzat facerea binelui lovit gratuit
Cel putin gresitorul s-a-mpăcat cu justitiarul
Cel putin nu m-am automutilat glorios
Cel putin sinceritatea mea i-a durut pe nemernici
Cel putin n-am acceptat fetisizarea perversă
Cel putin te-am căutat pînă la capăt
Ridicîndu-mă din nou si din nou de sub grapele urii
Cel putin i-am admirat si pe altii-n tăcere sau liber
Cel putin mi-a fost milă de Iuda
Cel putin m-am iertat în virtutea umanului
Cel putin mi-am cultivat euristic suferinta
Cel putin am fost un estet înzestrat cu empatie divină
Cel putin n-am trădat
Pentru că nu m-am trădat.
Cel putin mi-am depăsit toate crizele
Cel putin nimic mai mult
Decît uimirea de-a fi
Peste puterile omului dinspre oameni
Cel putin am cultivat oximoronul în scop sanitar
Cel putin n-am suferit de invidie niciodată
De acolo privilegiul de a mă bucura de bucuria celuilalt
Cel putin mi-am fost mie însumi cobaiul si iertare îi cer
Uimitorului meu trup purtător
Care uneori cade fulgerător dar fulgerător se ridică
Cel putin am efectuat Transferul esoteric
Explorînd dinspre margini spre centru.
Cel putin ne-am cunoscut deloc întîmplător
Semenii si neasemenii
Si le-am întretinut surdina vrăjmăsiei sărmane.
Cel putin n-am suferit de sine în pluralitate
Cel putin am refăcut structura si aura sfîsiată
Fără a rupe centura cosmică si îngerul nu s-a uitat
Peste umăr. Pot spune din pierdere regăsindu-mi Fiinta.
Cel putin nu m-am răzbunat pe călăi
Si nici pe călăuzele lor mercenare
Nici pe răzbunătorul zeu IHWH
Urmîndu-l pe-al nostru cum din sentinta lui Socrate.
Cel putin am recunoscut si-am ispăsit de unul singur.
Cel putin cutremurul îndepărtat mi-a sporit insomniile
Si cearcănul lunii mi-a înflorit doliul inimii
Cel putin n-am trăit rusinea de-a primi premii
Din mărinimia lichelei.
Cel putin mi-a fost poezia scriptură sinoptică.
Cel putin nu mi-am pierdut iubirea de mine si nici respectul.
Cel putin i-am înfruntat doar cu pieptul.
Cel putin din putinul de sînge am donat sistematic
Si fata mi-am ascuns-o-nlăcrimat cînd s-au dedulcit
Să-si ia singuri si tot ei să mă-nvinuie!
Cel putin am doi fii si o fiică
Desi s-ar putea să fiu învinuit pentru asta
Pînă vor avea si ei fii si fiice
Cel putin am suferit ca un cîine
La moartea prin ucidere a cîinelui meu.
Cel putin am făcut duios cuib unei tîmple în palmă
Cel putin am sărutat avînd răsuflarea curată
Cel putin ti-am glorificat coapsele si sînilor tăi
Nu le-am pîngărit sacralitatea alăptării.
Cel putin am avut vrăjmasi de elită
Chiar mai numerosi decît amici sinceri la greu.
Cel putin n-am suportat să mă mint ca să-i mint
Disperînd că prea rar mi-au răspuns cu aceeasi monedă.
Cel putin păstrez un izvor cu numele Tău.
Cel putin n-am învins pe nimeni.
Cel putin v-am iubit pe toate
Stiind, pînă la capăt stiind că a fost
Numai una si perfect jumătatea.
Cel putin mi-am iubit patria iertînd-o în somn
Si nu i-am reprosat nimic esential pentru asta.
Cel putin voi muri să continue
                                                  Viata.
Care nu e a noastră.

FIINTA POETICĂ (II)

Este previzibil că
Vei fi mîncat de gînduri

Însă viul nu-i urma mortii:
Nu ea urmează.

Ceea ce adevereste fiinta
Nu îi este sens purtător.

Altceva urmează Văzutului.
Fenomenul precede visul.

Ai fost visat. Treaz pulsează cerul
În făpturi si-n cuvinte.

Fiinta este aceea
Care-si cere iertare
Durata se bucură-n gloria luminii
: I se dă cunoasterea
A se recunoaste.
Fiinta răsare si vede:
Astfel cuprinde si primeste divinul.
Am pulsat luminos lîngă apele-adînci
Calmul lor fiinta l-a sărutat.
Astfel că am întrerupt vesnicia
Ne fi-va iertat.