SPATIMI
Pe cînd unii piaptănă pămîntul
cu ruginite brăzdare de plug,
altii ridică moralul
plutoanelor de executie.
Se cheltuie enorm
pe naiva celebritate a savantilor
spre a fi nesocotite noi si noi patimi,
în vreme ce anonimul tăran
îsi irigă ogorul cu lacrimi.
URECHE DE BRONTOZAUR
Strecuram mîna mea în pîlnia-i veche
de găseam craterul auzului
plin de meteoriti si pietre,
umpleam gura sacilor cu tăcerea
scoasă afară pe epoci de arheologi,
dar nu pentru fiecare zgîrietură adîncită
spre timpan puneam să cînte orchestre
să cînte marsuri si polci
pentru evolutia spaimei,
din enorma ureche, cu sigurantă
el nu-si asculta decît amintirile.
PĂCATUL
Am încercat să număr frunzele codrului,
dar frunzele nu erau frunze,
ele erau săruturi de nimfă,
ca să nu le uite copacii
de gura lor îsi aprindeau crengile,
Nu recunosc faptul că a număra frunzele
este o perversiune de zeu vegetal.
VIZOR CU VEDENII
Marea ta vede. Pămîntul te cunoaste
după multimea vidă a pasilor.
În leagănul fustelor tale
îsi rup plopii crengile.
Eu nu-ti ofer teii.
Mireasma, aura mirosului s-ar înmiresma,
mirele si mireasma crengii s-ar scutura,
pistilul si staminele vîntului
te vor pîrî ierbivorelor.
Culeg floarea cu tot cu albinele
sosite la vremea polenizării,
îti ofer amintirea despre fruct.
Cu un pai mă joc cu vapoarele pe fata mării.
Pupilele si irisii se izbesc de tărm.
Cochiliile sînt lacrimi despre tine.
Femeie, pleacă în descîntec!
Părăsindu-si nervurile de sare
a murit marea.
Z
Din zet de la ziuă,
zet de la zmeu,
zet de la varză,
de la viezure,
de la brînză,
din zet de la cuvîntul mînz,
zet al zatului...
Cine esti tu între zmeu si zeu,
jumătate de zvastică?
