Denis EMORINE
Dialog interior
Resursă a
cărtii care mă deschide
într-o jurubită
de semne
În centrul paginii
zace
pestera sensului
care mă conturează
Tu te desprinzi deschizi
pe hîrtia-banchiză
unde în care
sensul se dezbate
contra
noptii care-l strînge
Ochii plisati
de atunci
de cînd ezit
să formulez textul viitor
Tu vei întreba
iesirea
chiar înainte de a risca
această schită
Eu nu voi mai ezita
să parcurg
drumul
care creează respiratia cărtii
Acolo
este pulsatia fată
a
scriiturii
această fată
din care tu vei iriga
corpul tău si textul
textul si muzica sa
Moartea
a locuit această fată
eu ezit încă
a-i găsi
un model
În aceste pagini
pe care tu le vei stîrni
toropeala textului
va fi ecoul tău
Ar fi trebuit
să despic frunza dintr-o dată
în loc
de-a pune în ea mîna
si tremurul ei
Cronică a scribului
Zi
semi-boită
în care tăcerea
pavoazînd mîna-scrib
vagabondează
Crispare a celor cinci degete
îngălbenite
asupra tiraniei sale
Ea imploră o primă dată
unde benefică
să scufunde
frunza pustie
în loc de a se desface în mod neasteptat
pe fruntea-i sa resemnată
Dificil
traiect al cuvintelor
legate prin asteptare
Eclipsă pe
pagina simulacru
Învinsă
pofta de a rupe
această albeată moderată
în care
s-a risipit nevoia mort-născută
a amprentei
Crispare a memoriei labile
A dizolva cu orice pret
ora care se ridică
Hotărîtă cum este
a străbate această pasarelă edificată
din cuvinte la pagină
si
care s-a desfăcut în el
înainte
de
a tîsni
Pasarelă dispărută
inutilă
doar pentru a consacra
evanescenta
Pasarelă de clipe provizorii
pe care n-a stiut-o
sesiza
si înfierbînta în semne capilare
Albeată severă a
frunzei care
îl
contemplă
în nestire
atunci cînd
se tulbură
fără a o corupe
Înfrînt
scrib
deposedat
întors
din cîrlige în
cîrlige de scriitură
A se ridica
da precum
a se ridica pînă la
pofta de a renaste în
pagini
atît de împrumutate
parcurse
de mîini oscilante
Tresărire a
scribului
înscrisă cu toată evidenta
pe pasarela deviată
a celei mai mici promisiuni
Pagina imobilă
nespintecată
de o mînă inutilă
pătată de groază
zace
în retragerea parafelor scriiturii
Fată în fată clipe privite insistent
dezlegate de
A TRĂI
Din volumul Silloge du miroir,poèmes, Paris, 1994
Traduceri de Al. HUSAR
Dialog interior
Resursă a
cărtii care mă deschide
într-o jurubită
de semne
În centrul paginii
zace
pestera sensului
care mă conturează
Tu te desprinzi deschizi
pe hîrtia-banchiză
unde în care
sensul se dezbate
contra
noptii care-l strînge
Ochii plisati
de atunci
de cînd ezit
să formulez textul viitor
Tu vei întreba
iesirea
chiar înainte de a risca
această schită
Eu nu voi mai ezita
să parcurg
drumul
care creează respiratia cărtii
Acolo
este pulsatia fată
a
scriiturii
această fată
din care tu vei iriga
corpul tău si textul
textul si muzica sa
Moartea
a locuit această fată
eu ezit încă
a-i găsi
un model
În aceste pagini
pe care tu le vei stîrni
toropeala textului
va fi ecoul tău
Ar fi trebuit
să despic frunza dintr-o dată
în loc
de-a pune în ea mîna
si tremurul ei
Cronică a scribului
Zi
semi-boită
în care tăcerea
pavoazînd mîna-scrib
vagabondează
Crispare a celor cinci degete
îngălbenite
asupra tiraniei sale
Ea imploră o primă dată
unde benefică
să scufunde
frunza pustie
în loc de a se desface în mod neasteptat
pe fruntea-i sa resemnată
Dificil
traiect al cuvintelor
legate prin asteptare
Eclipsă pe
pagina simulacru
Învinsă
pofta de a rupe
această albeată moderată
în care
s-a risipit nevoia mort-născută
a amprentei
Crispare a memoriei labile
A dizolva cu orice pret
ora care se ridică
Hotărîtă cum este
a străbate această pasarelă edificată
din cuvinte la pagină
si
care s-a desfăcut în el
înainte
de
a tîsni
Pasarelă dispărută
inutilă
doar pentru a consacra
evanescenta
Pasarelă de clipe provizorii
pe care n-a stiut-o
sesiza
si înfierbînta în semne capilare
Albeată severă a
frunzei care
îl
contemplă
în nestire
atunci cînd
se tulbură
fără a o corupe
Înfrînt
scrib
deposedat
întors
din cîrlige în
cîrlige de scriitură
A se ridica
da precum
a se ridica pînă la
pofta de a renaste în
pagini
atît de împrumutate
parcurse
de mîini oscilante
Tresărire a
scribului
înscrisă cu toată evidenta
pe pasarela deviată
a celei mai mici promisiuni
Pagina imobilă
nespintecată
de o mînă inutilă
pătată de groază
zace
în retragerea parafelor scriiturii
Fată în fată clipe privite insistent
dezlegate de
A TRĂI
Din volumul Silloge du miroir,poèmes, Paris, 1994
Traduceri de Al. HUSAR
