Între nouri si-ntre mare

Între nouri si-ntre mare
Zboară păsări călătoare,
Cum nu pot si eu să zbor,
Să mă iau pe urma lor?
5              Si departe de la maluri
Trec corăbii peste valuri,
Trec cu pînze lucitoare
Si se pierd în depărtare.
Cum nu am aripi să zbor,
10           Să mă iau pe urma lor?
Că m-as duce, tot m-as duce,
Dor să nu mă mai apuce,
Peste undele în spume,
Peste mare, peste lume.
15            S-as vedea cum trec cu toate,
Rînduri-rînduri arătate:
Înnegrirea malurilor,
Strălucirea valurilor,
Stolul rîndunelelor,
20           Tremurarea stelelor.
                 Printre nouri, lună, luneci,
                 Numai mie mi te-ntuneci,
                 Printre nouri rătăcesti,
                 Numai mie-mi înnegresti.
25           Norilor, o, norilor,
Unde-i tara florilor?
Unde ea acum trăieste
Iară cîmpul înverzeste
Si codrul, văzînd-o, creste.
30           Si, cînd trece prin grădină,
Toti copacii i se-nchină
Si încep să înflorească
Pe ea s-o împodobească
Căci, văzînd-o, toată tara
35           Crede că e primăvara.
Lumineze stelele,
Plîngă rîurelele,
Norii-n cer călătorească
Neamurile-mbătrînească
40           Si pădurile să crească
Numai eu voi rămînea
Gîndurile la o stea
Ce a fost odat-a mea:
Căci a fost si nu mai este.
40           Dulce gură de poveste,
Ziua cine mi-o zîmbi,
Noaptea cine-o povesti?
Ceruri triste, zile grele,
Si nopti lungi fără de stele
50           Cărarea vietii mele.

(1880)