De pe ochi ti se ridicã
Languroasa lungã geanã...
Îl întreb: ce vrea sã-mi zicã
E o tainicã dojanã?
Te desfaci de-a mele brate,
Mai nu vrei si mai te lasi,
Si îmi rîzi cu-ntrega fatã,
Dulce înger drãgãlas!
Si puind mîna la gurã
Sfãtuiesti si ameninti
Si-mi faci lungã-nvãtãturã
Cumcã nu sîntem cuminti.
Iarã bratul meu cuprinde
Acel alb si blînd grumaz...
„Mîni voi fi cum vei pretinde,
Dar cum sînt mã lasã azi”.”
Astfel lupt cu-a ta mustrare
De atîtea sãptãmîni
Si mereu a mea-ndreptare
O amîn de azi pe mîni.
