O, Saturn

Tu ce stînd cumpăna vremii îi măsuri
Tu ce măsuri curgerea lumii în haos
După cîte ori se iveste umbra,
            Soră a luminii,

O, Saturn, tu, care dormind genunea,
Te-ndrăgi atît, că, privind la tine,
Din adîncul întunecat ea dete
            Nastere lumii.

Cel dintîi din zei răsărind din haos,
Generatii trec, de zei si de oameni,
Numai tu rămîi pe deasupra tuturor
            Cel de pe urmă