Eugen COJOCARU
Obedientã
Sã mergem, Iubito, de mînã cu Timpul
Sã admirãm minunatele sonde pe colinã
Pe scenele circului bufonii cîntã fericirea prin mine
Sã mergem, cãci Zeii nu cedeazã Olimpul.
Sã mergem: placa ne tot îngînã tangoul
Melodia e veche, doar palavrele-s noi
Un pas înainte, doi-trei înapoi
Sã mergem, sã ne logodim cu Apis Boul.
Am ajuns: un Nebun ne cãlãreste Timpul
Minunatele sonde s-au vestejit pe coline
Bufonii urlã, fericirea vomitã în mine
Am ajuns, Zeii tot nu cedeazã Olimpul.
Am ajuns, aceeasi placã – acelasi tangou
Melodia e veche – nici ritmul nu-i nou
O horã imensã: un pas înainte, doi-trei înapoi
Sã mergem, Iubito, nu-i loc pentru noi.
Acum deocamdatã
Secolul XX si...
Acum aceastã
Secundã eternã...
Ti-aduci aminte
Promisiunile...!?
Nu e nimic!
Te vei rãtãci prin
Luxuriantele
Grãdini ale Sudului
Voi veni si eu...
Deocamdatã înfig în vintrele Universului
INIMA MEA – cea mai perfectã SFERĂ DE GHEATĂ.
Cercul (împlinirii)
Tot. Tot în Unul pentru cã Doi în iubire
Iubire staticã: Parte: Un: Parte: Altul
Un pentru cã Altul, Un Alt pentru cã un Alt
Acelasi Mereu Alt pentru cã un Pentru Sine si
Întru Sine nesfîrsit în Finit
În Sine Mãsurã o Nouã Mãsurã
În sfîrsit în Finit Singur Singuri Aici Acum
De Aceea Întru Sine naste Întru Sine
Gena miscãrii – Fac Sufãr Modelez
Mã Modelez Universul Naturii
În Cãdere Liberã
Atunci Sînt
Imperiul Libertãtii
Luminã ce Întunecã
Întuneric ce Lumineazã.
Home