Alexandru DUMITRU

 

Creuzet

 

A ninsoare fac ochii,

argintul strecoara nervii

celor cu vremea pe umeri

sa poti iubi lumina nordului

cazuta-n genunchi tot mai aproape

de ghemul ce consuma caierul

însotind placerea cînd florile

se retrag din seminte

în ceai, însa nimic mai scump

la vedere decît soarele

intrat în schimbare cu metamorfoza

în gura de frica focului alb.

 

 

Simbol

 

Soarele deplînge nisipul pietrificat

si numai ferestrele suporta

fortele de constrîngere,

alinarea venind în lumina pigment

savoare însingurata trecerilor

premature, urcus solemn daltuit

de iubirea vulturilor majoritari.

 

 

Straveziu

 

Aievea dura e viata

peste supusi,

nimburi si sincope – doar

clipele destrama sufletul

acolo unde asteptam

mai putin, zvîcnirea ochilor

presimt cumpana pe care o trecem

fara stiinta întoarcerii,

ori doamne atipim cu fruntea

pe lemnul de cruce înca verde

si nu întelegem ca frunzele

poarta nelinistea ploilor decolorate.

 

 

Adînc

 

În forma ei pura

iubirea curge precum sîngele.

Fosnetul cauta urmele

pierdute-n auz,

asa întelegem materia

cînd oasele dor

de prea multa emotie.

 

Asimilez exteriorul

dupa usurinta deschiderii genelor,

închipuirea nu are murmur

decît legata de trup.

Cel care doreste se poate

ajuta numai cu umbra

pentru ca nu poate ramîne

acolo mai mult decît

îl tine patima si temperamentul…

 

Îngenuncheat pe întuneric

poti avea burghiul cerului în inima.