Bakul
Motto:         Adu-i, Doamne, lui Bakul
            Sînge cît sã-l faci sãtul.

*
Bakulas, nobil spaniol,
La tîmplã-si puse un pistol.
Gîndind cã nimeni nu-l iubeste,
Muri preferã vitejeste.

*
Bakulas, spectru din ruine,
La toatã lumea ar vrea bine.
Adicã pentru toti la fel
Si mai cu seamã pentru el.

*
Bakul, vajnic canibal,
Bea cu sete din pocal
Sînge proaspãt, de fecioarã
Omorîtã de cu searã.

*
Bakul, fantoma turbatã,
Puse ochii pe o fatã
Si dupã ce o pãcãli
La el în grotã-o tîrîi.
Ghiciti acolo ce fãcu
Bakulas? – Sîngele-i bãu.

*
Bakulas, rezident în tarã,
Se-amorezã de-o vãduvioarã.
O cunoscuse… Nu v-am zis?
Atunci, pe sot cînd l-a ucis.

*
Bakul, practician ocult,
Iubea femeile prea mult.
Ba chiar atît de nebuneste
Încît acuma le urãste.

*
Bakul, vajnic zgripturoi,
Toarnã sînge în butoi,
Sînge proaspãt, de fecioarã,
Strîns cu zel din primãvarã.
Cãci Bakul, vampir distins,
Lasã sîngele la prins.
Gastronom cum l-am stiut,
Vrea sã bea sînge bãtut.

*
Azi noapte fost-a ger cumplit,
Iar Vambakulas a rãcit
Si-acuma soarbe, întelept,
Clondirul plin cu sînge fiert.

*
Bakul, vampir 'n-a vîrstei floare,
Îsi cumpãrase o strecurãtoare.
Si-acum separã el cu voluptate
Din sînge elemente figurate.

*
Bakulas, vechi vampir de neam,
Bãtu la o femeie-n geam.
Dar cînd s-o scuture de viatã
Deodatã se schimbã la fatã…
Femeia îl privi cu drag,
Iar Vambakul, vampir pribeag,
Simti ai dragostei fiori,
La fel ca noi, de-atîtea ori.
Si-acum, rãmas, fãr-de putere,
Pentru plãcinte taie mere.

*
Bakul, vampir cu capu-n nori,
Pentru femei aduce flori.
La miezul nopti-n geam de-ti bate,
Primeste-l, zãu, cu bunãtate
Cãci astãzi bravul Bambakul
De-atîta sînge e sãtul
Si-ar vrea sã stea, de bunã seamã,
Cãlare pe-un butoi în cramã.

*
Cînd prins a fost furînd cartofi din serã
Bakul fu condamnat pe o galerã
Si sã munceascã nevoit serios,
Se-ntoarse-acasã teapãn si vînjos,
Încît, la bloc în scarã cînd intrã,
Din mînã Slenyn sulita scãpã
Si se jurã sã nu mai facã pazã
Cînd se întoarce-acasã-un om de vazã.

*
Bakulas, vrednic castelan,
Azi-noapte si-a fãcut un plan:
Pe-a lui sotie, dalbã floare,
Voia de drag ca s-o omoare.
La miezul noptii singur el,
Bakulas, bîntuie-n castel.
Înfãsurat în pelerinã,
În mînã strîngînd lantul cu ruginã,
Dupã atîtea fapte bune,
Nevasta merita sã si-o sugrume…
Vãzînd privelistea din pat,
Bakul pe datã s-a-mbunat
Si-si amînã al sãu omor
Pentru un ceas ulterior.

*
Bakulas, gentilom de vazã,
Nevasta si-o tinea cu varzã
Si o iubea din suflet, însã ea
Pe chestia asta îl dispretuia.

*
Confesiune

Cu Bakul, nobil de vazã,
Sînt mereu în antifazã:
Cînd se-amorezeazã el,
Rãmîn singur-singurel,
Dar îmi e cu mult mai greu
S-o pãtesc la rîndul meu.

*

Închinare

Dacã Bakulas vrea sã te omoare
Si îti azvîrle barda spre spinare
Fereste-te! Sã mori ar fi pãcat
Fãrã cu el la masã sã fi stat.