TINERI AUTORI
Andrei Lucian DRĂGOI
Primãvarã halucinogenã
Mã servesc cu o supã caldã de primãvarã
plinã de vitamine!...,
cu pîine rotundã si moale de grîu încoltit.
Telefoanele astea mari, cu trunchi si frunze
îmi tîrîie necontenit în urechi
împroscînd cu pãsãri melomane,
ce sar din furcile crengilor
si zbîrnîie ca niste receptoare rebele...
(mã sunã pãmîntul de la bucãtãrie
ca sã mã întrebe, politicos, dacã nu vreau ceva proaspãt...
poate vreo trufanda de Evã!...)
Mi-e fricã de cai, iar cerul tocmai acum a dat drumul
hergheliilor de stropi si cîinilor nevãzuti cu lãtrat de tunet
care sar sã rupã lanturile alea de fulger subtire,
cu care sînt legati de nori, bietii de ei...
Cine a legiferat clonarea!?... picãturile de apã seamãnã leit.
Auzi tu!?... Ochi identici!... Ru-si-ne!
Creator cu pretentii de poet genial!?
Jumãtate din mine e plagiatul condamnabil
Al celeilalte jumãtãti!... Ce naiba...
Nu-si dã nimeni seama cã sîntem trasi pe sfoarã?!
Unde-i critica?... Doamne!?
Trebuie sã scap de ochiul drept... I-l ascund ei în cafea.
„Îndulcitor perfect pentru diabetici!”
(nu pot sã mã abtin... am reclama în sînge!)
O sã-l bea pe nerãsuflate... cîndva îi plãceau ochii mei!
(acum... asta o sã rãmînã între noi... de-aia a fãcut si diabet!)
Si mîna dreaptã? O s-o folosesc ca fãcãlet!
Întind niste aluat peste livezile pîrguite din privirile ei
Si îmi deschid cofetãrie! Erotism capitalist!
Piciorul mi-l fac arc si trag cu urechea dupã fluturi!
S-au scos unii noi acum... au bancnote de 1000 în loc de aripi,...
toate imprimate pe verso cu chipul lui Mozart!
De partea stîngã nu m-ating!
Acolo e inima! “Apartament cu patru camere. Confort!
Vedere la mare. Încãlzire centralã ultimul rãcnet”.
Nu simti iarna!... si apoi dormitorul e plin de femei!...
Mai am putin si golesc de luminã halba aia de pe cer!
Apoi ajunge cu betia de cuvinte! (inhibã virilitatea... zice doctorul)
La Cul-ca-re!!!
Siluete posthibernale
Brazii au slãbit îngrijorãtor dupã cura de iarnã!
Au siluete jalnice... oase de pesti înfrunziti, cu solzi verzi
prãjiti în mãlaiul de luminã aruncat în tigaie
de un soare gurmand, bucãtar sef peste întreaga Primãvarã.
Plouã cu dulceturi!...
Clãtitele, gãtite dupã renumitele retete Stratus si Cumulus,
nu au fost înfãsurate cu prea mult profesionalism culinar si...
curg cu obrãznicie!...
Ne-am lipit cu totii... Dar renastem ca la începuturi:
Os peste os... muschi peste muschi... piele, cap si ochi
Toate lipite cu dulcile cleiuri originare!
(O Singurã Datã s-au folosit cuie, dar S-a renuntat repede...
omenirea descurajeazã asemenea tentative sadice de Crucificare!...)
Cerul se umple neasteptat cu autografe de vedetã analfabetã
(cotate însã cu preturi fabuloase de milioane de volti...
voltul e o subdiviziune a dolarului, dacã nu stiati!)
date rapid au scris subtire în cernealã volatil-electricã!
Penita a ciudatã... scîrtîie,
dar nu lasã urme vizibile decît în mintile geniale!
(vezi simfoniile bãtrînului Beethoven!)... Zgîrie urechile afone!
Soarele, iepure ciudat, si-a ciulit razele, atent la pustile suple ale tulpinilor,
care si-au îndreptat corolele (simple baterii solare
pentru alimentarea viitoarelor fructe!) spre luminã
(fototropism cu revoltãtoare conotatii sclavagiste! Ne-am sãturat!9
În orase, cazinouri de lux cu uriase mese de biliard,
oamenii îsi încearcã norocul si iscusinta!
Bile albe... bile negre... se rotesc între umerii lati si fac regulile jocului cu banul!
Vîntul panicat rãscoleste sifonierul albastru, în cãutarea pistolului!
Norii zac vraiste, atîrnînd din sertarele cerului rãvãsit!
“Vîntul” e numele celei mai bune mãrci de lame de ras...
rade perfect!... despicã si cele mai fine tuleie de luminã!
Cînd face bãrbierul grevã se dã economia de piatã diurnã peste cap!...
aerul îsi lasã noaptea barbã neagrã si se cãlugãreste!
Si atunci? Pãrul e irespirabil... cu atît mai putin comestibil!
Te rogi la rãdãcina icoanei de deasupra patului
cu burta mai goalã ca un cap într-o zi de post!
Cena brevis, nox et via crucis levis!
Primãvarã halucinogenã
Mã servesc cu o supã caldã de primãvarã
plinã de vitamine!...,
cu pîine rotundã si moale de grîu încoltit.
Telefoanele astea mari, cu trunchi si frunze
îmi tîrîie necontenit în urechi
împroscînd cu pãsãri melomane,
ce sar din furcile crengilor
si zbîrnîie ca niste receptoare rebele...
(mã sunã pãmîntul de la bucãtãrie
ca sã mã întrebe, politicos, dacã nu vreau ceva proaspãt...
poate vreo trufanda de Evã!...)
Mi-e fricã de cai, iar cerul tocmai acum a dat drumul
hergheliilor de stropi si cîinilor nevãzuti cu lãtrat de tunet
care sar sã rupã lanturile alea de fulger subtire,
cu care sînt legati de nori, bietii de ei...
Cine a legiferat clonarea!?... picãturile de apã seamãnã leit.
Auzi tu!?... Ochi identici!... Ru-si-ne!
Creator cu pretentii de poet genial!?
Jumãtate din mine e plagiatul condamnabil
Al celeilalte jumãtãti!... Ce naiba...
Nu-si dã nimeni seama cã sîntem trasi pe sfoarã?!
Unde-i critica?... Doamne!?
Trebuie sã scap de ochiul drept... I-l ascund ei în cafea.
„Îndulcitor perfect pentru diabetici!”
(nu pot sã mã abtin... am reclama în sînge!)
O sã-l bea pe nerãsuflate... cîndva îi plãceau ochii mei!
(acum... asta o sã rãmînã între noi... de-aia a fãcut si diabet!)
Si mîna dreaptã? O s-o folosesc ca fãcãlet!
Întind niste aluat peste livezile pîrguite din privirile ei
Si îmi deschid cofetãrie! Erotism capitalist!
Piciorul mi-l fac arc si trag cu urechea dupã fluturi!
S-au scos unii noi acum... au bancnote de 1000 în loc de aripi,...
toate imprimate pe verso cu chipul lui Mozart!
De partea stîngã nu m-ating!
Acolo e inima! “Apartament cu patru camere. Confort!
Vedere la mare. Încãlzire centralã ultimul rãcnet”.
Nu simti iarna!... si apoi dormitorul e plin de femei!...
Mai am putin si golesc de luminã halba aia de pe cer!
Apoi ajunge cu betia de cuvinte! (inhibã virilitatea... zice doctorul)
La Cul-ca-re!!!
Siluete posthibernale
Brazii au slãbit îngrijorãtor dupã cura de iarnã!
Au siluete jalnice... oase de pesti înfrunziti, cu solzi verzi
prãjiti în mãlaiul de luminã aruncat în tigaie
de un soare gurmand, bucãtar sef peste întreaga Primãvarã.
Plouã cu dulceturi!...
Clãtitele, gãtite dupã renumitele retete Stratus si Cumulus,
nu au fost înfãsurate cu prea mult profesionalism culinar si...
curg cu obrãznicie!...
Ne-am lipit cu totii... Dar renastem ca la începuturi:
Os peste os... muschi peste muschi... piele, cap si ochi
Toate lipite cu dulcile cleiuri originare!
(O Singurã Datã s-au folosit cuie, dar S-a renuntat repede...
omenirea descurajeazã asemenea tentative sadice de Crucificare!...)
Cerul se umple neasteptat cu autografe de vedetã analfabetã
(cotate însã cu preturi fabuloase de milioane de volti...
voltul e o subdiviziune a dolarului, dacã nu stiati!)
date rapid au scris subtire în cernealã volatil-electricã!
Penita a ciudatã... scîrtîie,
dar nu lasã urme vizibile decît în mintile geniale!
(vezi simfoniile bãtrînului Beethoven!)... Zgîrie urechile afone!
Soarele, iepure ciudat, si-a ciulit razele, atent la pustile suple ale tulpinilor,
care si-au îndreptat corolele (simple baterii solare
pentru alimentarea viitoarelor fructe!) spre luminã
(fototropism cu revoltãtoare conotatii sclavagiste! Ne-am sãturat!9
În orase, cazinouri de lux cu uriase mese de biliard,
oamenii îsi încearcã norocul si iscusinta!
Bile albe... bile negre... se rotesc între umerii lati si fac regulile jocului cu banul!
Vîntul panicat rãscoleste sifonierul albastru, în cãutarea pistolului!
Norii zac vraiste, atîrnînd din sertarele cerului rãvãsit!
“Vîntul” e numele celei mai bune mãrci de lame de ras...
rade perfect!... despicã si cele mai fine tuleie de luminã!
Cînd face bãrbierul grevã se dã economia de piatã diurnã peste cap!...
aerul îsi lasã noaptea barbã neagrã si se cãlugãreste!
Si atunci? Pãrul e irespirabil... cu atît mai putin comestibil!
Te rogi la rãdãcina icoanei de deasupra patului
cu burta mai goalã ca un cap într-o zi de post!
Cena brevis, nox et via crucis levis!
