* * *

Despre el as fi vrut sã scriu, despre ciudata lui conformatie longilinã si aeratã.
Despre pielea lui subtire si elasticã, nu de epidermã doar fiind vorba, nici
de mai profunda dermã, ci de un acoperãmînt flexibil si cumva transparent
al oaselor si al muschilor. O frunte cumva chinuitã, creponatã, spongioasã,
sprîncene late - nu rar ridicate a mirare, ochi hemisferici, cum n-am mai vãzut,
cu pleoape fine, subtiri, ce permit lesne iubitelor urmãrirea globilor oculari
zbãtîndu-se în vremea viselor de dimineatã. Gene scurte poate, dese, despre care
n-as putea spune cã sînt sau nu curbate, nici mãcar lungimea nu le-o stiu clar:
el zicea la un moment dat cã sînt lungi si abia atunci m-am uitat mai atentã
si mi-am dat seama cã doar par scurte, de fapt nu sînt asa, dar impresia vine
din raportul cu diametrul pupilelor, pupile de multe ori dilatate pînã simti
cã ajung sã cuprindã totul în jurul tãu, sã te înghitã cu totul, împreunã cu
cîmpul tãu vizual cu tot, ca si cum ai intra pe de-a întregul în privirea lui
si de acolo scãpare n-ai mai avea.
 

O ALTÃ PRESCHIMBARE A FIINTEI TALE

Te voi vindeca de toate bolile pãmîntului
si ale cerului
si ale spatiului median,
îti voi alina durerile albastre
care te cutreierã transversal,
voi gãsi locul cel mai potrivit
pentru a nu pierde din ochi
inima ta de carne si plãmînii amîndoi,
hotarul de epidermã
si împãrãtia apelor,
drumul alchimic al sîngelui
si endorfinele pe care nici chiar tu nu ti le cunosti.
Lupta cu vietuitoarele interioare
va fi subtilã, dar stãruitoare -
meridianele tale îmi vor fi de mîine,
din nou, camarazi de nãdejde
prin aceleasi vechi transee
de care aproape cã uitasei.
Trei zile ne sînt îndeajuns:
îti vei recunoaste, de astã datã,
trupul dupã mirosul de proaspãt,
dupã vigoarea de plantã,
iar spiritul dupã întelepciunea cristalelor de cuart
asa cum rareori muritorilor le e dat sã primeascã.
Mîinile tale vor începe sã mãsoare
curgerea linã a timpului,
iar cu ochii vei izbuti sã gãsesti
ceea ce se aflã de cealaltã parte a lunii.
Piciorul tãu va atinge pãmîntul numai uneori
si doar în treacãt
pentru a nu uita de tot
mersul lucrurilor de pe aici.
Numai îngerul de pe umãrul tãu drept
va suferi putin -
pentru o vreme se va simti
inutil si stingher.
Într-un final îsi va aminti totusi
cã nici un înger nu este niciodatã de prisos
si se va întoarce încet
cu aripile cãtre rãsãrit,
înspre omoplatul tãu cel lesne miscãtor.
 

 * * *

Sã fii fericit mereu, sã fii fericit acum, acceptînd si trecînd deasupra absurdului si
a absurdului absurdului, cu un zîmbet ghidus în coltul gurii, totul e chestie de
care pe care, sã o sfidezi pînã la capãt, care capãt?!, pe ea, perfida, perversa,
zãluda aceea înspãimîntãtor de, pe ea, absurda si doar o datã fiecãruia
împotriva, poate, a vointei sale, cine stie, poate existã un sens mai adînc, mai
înalt, m-am sãturat sã-l tot caut, mai bine mã duc pe balcon sã vãd dacã a-nflorit
insigna generalului.

Home