teamã
 foamea
 cînd sunt
 poetul
 cînd mãnînc
 pe mine
 RATACIT PRIN CAFENELE DIN CAUZA ARSITEI
 oameni pe fugã cãutarea
 afise pentru alegeri mesagerii viitorului
 oamenii sunt ca aerul de rãcorosi
FOAME
cînd sunt
trebuie
sã mãnînc
nu mã lasã
deloc
sã aleg
teamã
mãnînc
oameni
nu mã lasã
deloc
sã aleg
oameni
simt
cãldurã
nu mã lasã
s-aleg
nici o teamã
 
provinciei umbra copacilor
umbra turnului de bisericã
cãrãmida sunînd mai subtire fosnind
culoare si zgomot la început de searã
prin acoperisuri galben-verzui
lîngã monumentul din Kaiserplatz ciugulesc
porumbeii împrãstiati peste tot oamenii
oamenii vesnic frumosi ai orasului
 va fi din nou avînt
 va fi conjuncturã
 va fi din nou toamnã
schimb culoarea schimb
perspectiva înfãtisarea eu
sunt un copac fac
umbrã sunt o umbrelã
apãr de soare sunt
banca masa ia loc
adiind ca un vînt prin mine
miscîndu-mã din loc
trebuie sã mã ridic sã merg mai departe
o sã mã întorc
n-o sã mã întorc
clopote cirpesc tãcerea
o fac sã se sature.