Stefan CIOBANU

1.‘totul se termină într-o poezie’

hai să inspirăm împreună tot aerul dintre noi
va fi ca si cînd cineva a stins lumina

să expirăm împreună pînă se vor misca
perdelele oamenilor
ei vor zîmbi în somn
dar nu de dorul nostru

e liniste
de parcă o fiară stă la pîndă

mergem încet pînă cînd într-un tîrziu
ne vom trezi în larg si vom privi pe cer
pentru a vedea
luna cum s-a oprit ca o monedă ce nu mai cade
în lacul dorintelor

2.poezie către cine o fi

buzele tale nu au putut niciodată să răcorească
au făcut doar asa
niste cerculete
ca atunci cînd arunci o piatră în apă
si chipul îti înoată în larg

eu
am strîns iubirea în pumni tare tare
si în jur se făcea tot mai mult loc
ca într-o explozie

3.iubirea...si asa mai departe

îmi doresc o iubită
care să taie pîinea
în felii asemeni unor cadrane de ceas
să transporte apa
de pe buzele ei
în pumnii mei cînd mă rog
fără ca aerul să simtă

să poată alerga cu mine în parc
3 km
sau doar să stea să mă urmărească
îmbrătisînd un copac
pînă la contopire

să vorbească încet
precum lumina unei lumînări

cînd sunt la o bere
cu prietenul meu cel mai bun
să fie lîngă mine ca un vis

să mă înalte ca pe un zmeu
atunci cînd facem dragoste

dacă ar fi să ne despărtim
să tină mortis
să nu mă lase pe întuneric
si să îi simt tot restul vietii
îmbrătisarea
chiar si mai mult

4.pentru el o zi este cît Dumnezeu

e dimineată pentru el
la fiecare trecere a respiratiei printre cearceafurile
proaspăt spălate ce stau la uscat

prin trup îi trec cărute
e mult praf
nu ar trebui
la inima lui oamenii au făcut o coadă
care se incolăceste
în jurul lumii
de trei ori
ca un fular

stelele de peste noapte s-au transformat în păsări

în cameră
toate lucrurile sunt aranjate
după starea lui de spirit
de exemplu
la capul patului are multe căni
pline cu apă

lumina
îi intră pe geam
se loveste de flori
si apoi cade
rar
pe covor

/ea/ se află în sufletul lui
ca paginile unei cărti între coperti
cînd simte că nu mai poate
aruncă soarele pe cer folosind o catapultă
dar
pleoapa i se lasă usor peste soare

5.tie

vei fi atît de fericită
încît
o să joci leapsa cu soarele

lumea va fi
la picioarele tale
îti va intra în tălpi si
printre degete
întocmai ca nisipul

6.el te caută

cînd ai de ales între
detergent si piatra ponce
îti înfigi în inimă un pai si o umbrelută
doar pentru că asa se poartă
si te duci la plimbare pe bulevard
/te văd printr-un telescop de la fereastra mea
stai linistit nimeni nu se ascunde în spatele unei perdele
mîncate de molii/

lumea ti se pare un sir nesfîrsit de
omuleti decupati din hîrtie
care se pot aprinde la primul fulger
îti mîngîi singur oasele cu glaspapir
/ti-am văzut colturile măi amărîtule/

în fiecare loc întrebi de ea
cu vocea pe jumate din lumea lor
vs.
ei ridică din umeri
de parcă ar avea arcuri prin suflete

eu chiar tin cu tine
îti fac galerie
nu zic că sunt singurul asta te-ar deprima

mi-ar place să stăm la o bere să te ajut să îti scoti soarele îngropat în pămînt pînă la gît de nu stiu ce căpcăun

la semafor oamenii trec strada nu vin spre tine

îti sfîrîie mii de titirezi în carne
să nu te apuci să îi compui poezii
asta te-ar face să crezi că ai găsit-o
te-ar aseza pe o bordură si
ai începe să umpli străzile blocurile tarabele florile cu scrisul tău lălîi
ti s-ar părea că literele seamănă cu rufele ei puse la uscat ar fi un drog

gîndurile te urmează
de parcă ar fi niste heringi
te opresti obosit pe o bancă
în spatele tău într-o biserică
corul îti cîntă armonios
/o veeeei găssssiiiiiii/

eu
îmi notez ceva
prezentatorul de la stiri îsi notează ceva
Dumnezeu îsi notează ceva
tu habar nu ai si adormi zîmbind

mă uit la tine iar
ai început
să pîlpîi ca un bec stricat