LIRICĂ FRANCEZĂ
CHATEAUBRIAND
Naufragiul
Zvîrlit pe tărm de-un vînt vijelios,
Bătrînul vas era de-acuma mort;
Destinul lui dulgherul nemilos
Urma să i-l curme în port.
Sub puntile golite adastă-un paznic încă:
La prora, pe teugă, l-ai reperat cîndva;
Nerăbdător să vadă-un vîrf de stîncă,
El, să asmută vîntul, fluiera.
Uneori, pe bombres, călăret întrepid,
Rîdea cînd încercai să înoti;
Alteori de pe-un vîrf de catarg, el, rapid,
Striga: – Văd pămînt, mateloti!
Aciuiat în carena-ti uzată,
Mîini smolite, ten ars, păr cărunt, ochi albastru,
Clepsidră-aproape goală, busolă sfărîmată,
L-anuntă pe-al mării sihastru.
Moartea la mal o credeti pe potrivă?
Luntras bătrîn, si vas, vă înselati:
Pe ambii uraganul vă poartă în derivă
Si voi în voia sortii vă lăsati.
De cel dintîi recif va fi oprită
Înaintarea voastră în vîltoare
Si, scufundati, cu ancora stirbită,
Veti fi-n adînc fără scăpare.
Corabia mi-e viata, corăbieru-s eu,
Cu, din pericol, zilele salvate:
Mi-a arătat un astru lumina lui mereu
Cînd stelele-au pierit aproape toate.
Acest luceafăr ce furtuni alungă
Si care-a fost de Venus botezat
Pe-abisul linistit o să mă ducă
Spre nu stiu ce tărm fermecat.
Pînă-n portul final, blîndă stea,
Voi fi condus de licărul tău sfînt,
Iar cînd n-o să mai bati în vela mea
Vei străluci pentru propriu-mi mormînt!
Traducere de Ion ROSIORU
