Dante CERILLI



 
 
 
 

LACRIMI-PLOAIE

Coloanele
înclinate

templul frivol
la ceas de noapte
portile
neobisnuitului deschise
sopotul cîtorva
oameni
 insistenti
pe vasele de bucãtãrie
ale strãzii
  ciocnirea paharelor
 bãute / consumate
trenele
inconsistente ale fumului
potecile pavate
cu vise de sperantã

odihna pe brînci
pe bãnci
bãrbatii cu amintire
de fii
 bãrbati adevãrati
ai acestui proges
 necivilizat
adevãratul sens
al rãtãcirii
focul mai putin scump
tãmîia profanatã
 (miresme putrefacte)
 : sînt
întretesute cîntece
în linistea unor
  lacrimi-ploaie
cînd explodeazã
în hãuri de vãzduh
ucigase
 ultima otravã
în asteptarea zilei
viitoare
a acestui sãrman fapt
a fi oameni
 

POATE CURCUBEUL

Poate e
 curcubeul
cel ce ochii
 îi zãpãceste
aduce
frunze necontaminate
pe pleoape
cu ajutor
  de vînt

Poate e
marea
ce n-o cunosti
 (si locuitori
  ascunsi)
cea care sapã
fîsii în întuneric
sau poate cã e
o altã zi
cea care acoperã ochi
de lumini
nemaivãzute / de umbre

Aceastã vreme
ce se ridicã
de ieri spre azi
 e o reverberatie de mister
sau de murdare colburi
de noroi
  învelitoare

Poate cã e viata
care din poate în poate
oscileazã peren
sau zãdãrnicii
de mãguliri
si de trup
(ori carne pe vecie)
  chin

Poate cã e consistenta
acestui lucru indefinit
în hibridism
si inconstientã
cea care dãruieste vreo
iluzie
 (poate cã e curcubeul)

LA MARGINEA MÃRII

  La
capãtul mãrii
pãmîntul nu  are
semne
  (modestã iluzie)

O saibã ar pune
  siretii
dibacii oameni
sã treacã firul sã
 astepte treceri

Doar curajosul
extenuat / istovit
va fixa viata
beneficiu
al celui ce asteaptã
  (parazit)
 

INSULE DE INTUNERIC

 Tîrîitul lui septembrie
pe file de calendar
de reci brume opace
sudariul îsi închide culoarea
noteazã (sunete si semne învãtate)
ploi transparente
fantome rãnite ale ducerii
evidente a întunericului
în aureole: luminat mister

Cerurile mixte si nuantate
între negru si argint si pînze
întinse si umflate adorm
bufnite ciufi cucuvele
înfrînte esente în întuneric
(rãmas)
 

INSULÃ DE LUMINÃ

 Vor fi insule ce vor risipi
civilizatia nehotãrîtã
oaze (colorate sau întunecate)
adãpostesc resacul ranchiunelor
grimasele surprinzãtoare
ale universului batjocoritor
ce trage cu urechea în scoici
(pe fund) firavul cîntec
al bunilor de nimic

  Crestate tãrmuri
 (suflati rivalii
soarelui) rãtãcesc
ochi scrutãtori iar în absentele
trupurilor
se priveste cãtre luminã
 

(Din volumul Verità ritrovate - Adevãruri regãsite, Edizioni Tracce, 1994)

(Traduceri din limba italianã de Dragos COJOCARU)


Home