Coloanele
înclinate
templul frivol
la ceas de noapte
portile
neobisnuitului deschise
sopotul cîtorva
oameni
insistenti
pe vasele de bucãtãrie
ale strãzii
ciocnirea paharelor
bãute / consumate
trenele
inconsistente ale fumului
potecile pavate
cu vise de sperantã
odihna pe brînci
pe bãnci
bãrbatii cu amintire
de fii
bãrbati adevãrati
ai acestui proges
necivilizat
adevãratul sens
al rãtãcirii
focul mai putin scump
tãmîia profanatã
(miresme putrefacte)
: sînt
întretesute cîntece
în linistea unor
lacrimi-ploaie
cînd explodeazã
în hãuri de vãzduh
ucigase
ultima otravã
în asteptarea zilei
viitoare
a acestui sãrman fapt
a fi oameni
POATE CURCUBEUL
Poate e
curcubeul
cel ce ochii
îi zãpãceste
aduce
frunze necontaminate
pe pleoape
cu ajutor
de vînt
Poate e
marea
ce n-o cunosti
(si locuitori
ascunsi)
cea care sapã
fîsii în întuneric
sau poate cã e
o altã zi
cea care acoperã ochi
de lumini
nemaivãzute / de umbre
Aceastã vreme
ce se ridicã
de ieri spre azi
e o reverberatie de mister
sau de murdare colburi
de noroi
învelitoare
Poate cã e viata
care din poate în poate
oscileazã peren
sau zãdãrnicii
de mãguliri
si de trup
(ori carne pe vecie)
chin
Poate cã e consistenta
acestui lucru indefinit
– în hibridism
si inconstientã –
cea care dãruieste vreo
iluzie
(poate cã e curcubeul)
LA MARGINEA MÃRII
La
capãtul mãrii
pãmîntul nu are
semne
(modestã iluzie)
O saibã ar pune
siretii
dibacii oameni
sã treacã firul sã
astepte treceri
Doar curajosul
extenuat / istovit
va fixa viata
– beneficiu
al celui ce asteaptã
(parazit) –
INSULE DE INTUNERIC
Tîrîitul lui septembrie
pe file de calendar
– de reci brume opace
sudariul îsi închide culoarea –
noteazã (sunete si semne învãtate)
ploi transparente
fantome rãnite ale ducerii
evidente a întunericului
în aureole: luminat mister
Cerurile mixte si nuantate
între negru si argint si pînze
întinse si umflate adorm
bufnite ciufi cucuvele
înfrînte esente în întuneric
(rãmas)
INSULÃ DE LUMINÃ
Vor fi insule ce vor risipi
civilizatia nehotãrîtã
oaze (colorate sau întunecate)
adãpostesc resacul ranchiunelor
grimasele surprinzãtoare
ale universului batjocoritor
ce trage cu urechea în scoici
(pe fund) firavul cîntec
al bunilor de nimic
Crestate tãrmuri
(suflati rivalii
soarelui) rãtãcesc
ochi scrutãtori iar în absentele
trupurilor
se priveste cãtre luminã
(Din volumul Verità ritrovate - Adevãruri regãsite, Edizioni Tracce, 1994)
(Traduceri din limba italianã de Dragos COJOCARU)
