LIRICA HISPANICA
Gabriel CELAYA
Sfîrsit de saptamîna în cîmp
La cei treizeci de ani ai vietii mele,
atît de lungi, atît de-mpovarati si, la urma urmei, vani,
consider imboldul ce l-am irosit,
nimicul vietii mele, sila de mine însumi
ce întarîtat ma poarta murdar pîna afara,
a neguta, a cotiza munca mea si mînia mea,
a fi lucru între lucruri ce dainuie si apasa.
Consider anii mei,
consider asta mare de-aici luceste calma,
arborii care aici se leagana dulce,
aerul care aici tremura, florile care aici îngheata,
acest „aici” ce e real si totodata departat,
acest „aici” si „acum chiar acum” ce-mi spune inflexibil
ca eu sînt o eroare si lumea în veci frumoasa,
frumoasa, doar frumoasa, calma, buna, frumoasa.
Anunt
Orasul e de guma întinsa si neagra,
însa cu întariri ce miroase a ferma,
a silozuri de grîu si a lemn umed,
a selarie, a cicoare si a bucsau.
Sînt tipete ce musca, zgomote inumane,
Sînt brutale claxoane ce dezumfla
absurda mea inima hipertrofiata.
Eu ma tocmesc pe ore; rîd si plîng cu toti;
as scrie însa o poema perfecta
de n-ar fi indecent s-o fac în aste timpuri.
( Tranquilamente hablando , 1947)
Traduceri de Al. HUSAR