LIRICA GERMANA

   

Paul CELAN

 

LA PRAGA

 

În apropierea mortii,

alaptat cu propria viata,

acolo totul în jur este o plasmuire cenusie,

 

asemenea noi

vom bea înca odata, sufletul încrîncenat, doua spade,

pe boltile ceresti pietre cusute, sîngele cuvîntului nascut

în patul noptii,

 

marimi si marimi

trecînd una pe lînga alta, nu vom

avea nici un nume pentru

acestia, cei carora le vom da brînci (unul din

treizeci

si cîti dintre ei vor mai fi, umbra mea vie,

ca sa urce scara dementei pîna la tine?),

 

alt turn,

sa construiasca la mijloc de vers acolo unde

un Hradciany

cel facator de aur nu alchimistul,

osul de evreu,

sperma pulverizata

s-a scurs în clepsidra,

în vreme ce noi vom traversa înot, doua vise acum, chemînd

mereu timpul, deasupra acestor locuri.

(IN PRAG)

 

TOBA JONGLEURULUI

 

în adîncul inimii mele suna cu putere.

 

Treptele din lemn ale scarii, deasupra

Odisseos, maimuta mea, catarîndu-se spre Ithaca,

rue de Longchamp, o ora

dupa ce vinul s-a scurs în pamînt:

 

fa din asta imaginea

care ne arunca peste noi însine în

paharul cu zaruri, unde sunt culcat lînga tine

în acest troc fara sfîrsit.

(DIE GAUKLERTROMMEL...)

 

PEISAJ cu urna fiintei.

Dialoguri

între gurile fumegînde ale pelerinilor.

 

Ele mîncau:

trufa balamucului, o bucata

din poezia nedata uitarii,

gasita limba si dintele.

 

O lacrima se' ntoarce în ochiul lor.

 

Partea stînga, orfana

jumatate a scoicii-

pelerin ti se ofera tie,

apoi te' ncercuieste

iluminat tot spatiul asculta:

 

jocul cu bile din lut ars

poate începe.

(LANDSCHAFT...)

 

 

MARETIEI

Ochii

pierduti

în ochii tai virtuali:

 

sase

muchii taiate neregulat,

fata ta de copil pierdut.

 

O mîna oarba, tot asa de dura ca o stea

cutreiera numele tacute,

deasupra lor la fel

de mult ca deasupra ta,

Esthera.

(VON GROSSEN...)

 

 

varianta a II-a

 

TU CEL PREA ÎNALT

de ochi

orbit

în ochii tai se pierd fapturi:

 

informa stînca prunc regasit

în alba taietura

a celor sase fete.

 

Mîna cea oarba, dura ca steaua

care-ti cutriera numele,

odihnindu-se în sine, tot

atît de mult timp cît în tine,

Esthera.

(VON GROSSEN...)

 

CANTATA NETERMINATA silueta

care trece de-a lungul

scriiturii, secera ce fara zgomot taie,

cu fereala, mijlocul ninsorii.

 

Clocotitor

pe sub sprîncenele

comete,

furtuni nestapînite urzesc

dinspre întuneric

micul satelit al inimii poleit

cu

scînteierile lui prinse de-afara.

 

Buzele sub interdictie, mute-s,

doar cîteva lucruri depanate înca si înca

acolo departe de tine.

(SINGBARER REST...)

 

PORTUL

 

Jupuit/a si mortificat/a: acolo

ai fost si tu ca si mine, calator ostenit

izbit în toate directiile

purtat de gîtul sticlei cu rachiu la

masa tîrfelor

 

aruncat la'ntîmplare

asa cum mi-a fost norocul, Lîna înspumata,

vîsla adunînd multimea de vise care ma poarta, Negru-blestem,

schimba-mi ruta

în vintrele tot mai încinse,

Fulg-trist de gheata ,

 

un-

de

nu poti veni sa te'ntinzi lînga mine, si aceiasi

pe banci

sau la mama Clausen, da la ea

cea care stia atît de bine sa ierte

ori de cîte ori am facut sa se'nalte

din gîtlej cîntecul meu, heidideldu,

tot asa cum vinetele afine

arinul de-acasa cu toate frunzele lor,

heidudeldi,

tu m'ascultai ca pe-un flaut astral

de dincolo de creasta lumii aici de-asemenea

noi vom mai naviga, goi-goluti, unul într-altul

cu un vers al pierzaniei pe chipul stacojiu auritul greaban:

în sine-i presiunea interioara

val ce-l inunda pe-alt val

adîncimi tot mai profunde

ce-i însotesc drumul spre alte înaltimi

 

aici,

pînzele dichisite cu mii de alge, cili,

o amintire de-acum trecuta, lentoare

de flamuri tacute pierdute în alt bord si des-

partite, tu,

înstrainat de amîndoi

de gîndurile tulburi

albastre-negre

dar acum îmbrîncite

de miile de brate

chiar eu te tin,

navigînd de-a lungul cocioabelor pîna la Focurile de artificii

buzele noastre mereu îmbatate, si beti,

si de-alta lume aproape pentru a nu vorbi decît despre ele ,

pîna acolo jos unde orologiul din turn înverzit de timp

retina, pielea cadranului fara zgomot

se-ndeparteaza alt doc al amagirii

plutind, înaintea

lumii albe lipsite chiar

de litere

marii cocori ce scriu

un nume care nu exista, acesta deasupra lui

se catara tot mai sus, pentru saltul final al mortii

zborul pisicii, viata,

este cel

care imediat dupa miezul noptii, el aruncatorul de pleava

excaveaza totul,

frazele însetate de sens

aproape de el

pacatul neptunian scuipa

funia care are acum culoarea rachiului,

în mijloc geamanduri sonore de iubire dodeca-

fonica

roata fîntînii, cîndva împreuna cu tine

cît mai cînta

în corul acela care nu mai este al nimanui

sosesc navele-far dansînd,

nu departe, acolo la Odessa,

 

marcajul liniei de plutire

se-afunda odata cu noi, adevarata noastra încarcatura,

noi tintele nebunatice

acolo jos, acolo sus si de ce nu? vindecat-îndurerat, unde daca nu

lînga noi si departe de noi si catre noi.

(HAFEN)

 

Choix de poèmes r éunis par l' auteur 

Traduction et présenta tion de Jean Pierre LEFEBVRE

Edition bilingue Edition Gallimard, Paris, 1998

 

(Ras)talmaciri închipuite de Marian Nicolae TOMI

N.R. În numarul de iarna, nr. 4/2004, de la pagina 148, Paul CELAN a fost tradus de Marian Nicolae TOMI , nu de Dan DANILA . Facem cuvenita rectificare.


 

  Home