LIRICA HISPANICA
Jorgé Luis BORGES
Jocul Go
Azi noua septembrie o mie nouasute
saptezeci si opt am avut în palma un disc
de treisute saizeci si unu ce se foloseste
pentru jocul astrologic Go,
acest alt sah al Orientului.
Este mai vechi decît orice text scris
si tabla e o harta a universului.
Variatiunile sale albe si negre
epuizeaza timpul.
În el s-au putut pierde oameni
ca în amor sau în zile.
Azi, noua septembrie o mie nouasute saptezeci si opt,
eu care nu stiu prea multe lucruri
stiu ca ignor cu unul mai mult
si multumesc inspiratiei mele
pentru revelatia acestui labirint
ce nu va fi al meu niciodata.
Din gradinile tale trebuie privite
vesnicele stele,
de pe o banca în întuneric
trebuie privita puzderia de lumini
careia ignoranta mea nu i-a învatat numele,
nici aranjarea în constelatii,
trebuie sintit umbletul apei
în secretul fîntînii,
mirosul iasomiei si caprifoiului,
linistea pasarii adormite, arcul vestibului, racoarea;
aceste lucruri, din întîmplare-s poemul.
Penumbra porumbelului
cheama evreii la începutul serii
cînd întunericul nu opreste pasii
si venirea noptii se simte
ca o muzica rîvnita si veche, ca o delicata cadere.
În acest ceas lumina
are o finete de nisip.
Am avut un drum nestiut
deschis pe largimea terasei,
ale carei cornise,
si pereti arata culorile voalate ale cerului
ce zguduie fundalul.
Totul - jumatatile caselor
modestele balustrade si servitorii,
dorintele fetitei din balcon,
se-ntiparesc în inima-mi goala
cu limpezimi de lacrima.
Poate acesta ora, de argint a serii
va da fragezimea sa caii
facînd-o reala ca un vers
uitat si recuperat.
Numai dupa aceea m-am gîndit
ca acel drum al serii era strain,
ca toata casa e candelabru
unde vietile oamenilor ard
ca velele înaltate,
ca pasii nostrii grabiti
pe drumul Golgotei.
Cu tîrziul
se ostenesc doua, trei culori ale gradinii.
Noaptea acesta, luna; cerul limpede,
nu stapîneste întinderile sale.
Gradina, cer rînduit.
Gradina este povîrnisul
pe care cerul se revarsa în casa.
Linistea,
Eternitatea asteapta în raspîntia stelelor.
Placuta e prietenia umbrei
în tinda, sub bolta de vie ori la fîntîna.
Pentru stabunicul meu, colonelul Isidora Suarez
Faima lui depaseste Anzii
Astfel ca muntii si ostile.
Îndrazneala a fost obiceiul spadei sale.
Viteaz pe cîmpurile lui Jupiter
a terminat fericit batalia
si cu sînge spaniol a adapat lancile Perului.
Si-a scris ispravile de razboi
în proza trompetei martiale.
A ales cinstitul exil.
Acum e doar cenusa si glorie.
Pentru Iudith Machado
Trandafirul,
nevestejit trandafirul ce nu cînta,
cel care-i povara si mireasma,
cel din neagra gradina în noaptea adînca,
cel din orice gradina si orice seara,
trandafirul ce învie din putina
cenusa în arta alchimica,
trandafirul persilor si-al lui Ariosto,
cel care mereu este singur,
cel care-i mereu trandafirul trandafirilor,
tînara floare platonica,
arzator si orb trandafir ce nu cînta,
trandafirul de neatins.
Traducere din spaniola Victor STIR