Constantin BOBOC

I

Inscriptie pe Crucea arsilor

                Regretatei Doamne Monica Lovinescu si sotului ei Virgil Ierunca

Soarele a apus între două cuvinte
unul era despre viată celălalt era
despre iubire…
Între ele moartea a pus un sfesnic
de priveghere…
Cîti dintre noi pot citi pe cer
semnele timpului?
Oare îi va răspunde cineva? –
se întreba poetul atins de o
dureroasă nostalgie…
Nimeni nu i-a răspuns dar de
pe Crucea arsilor reverberează
mereu aura izbăvirii…

II

Aluziile timpului

Moto: „În sălcii, în mijlocul lor, am atîrnat harpele noastre”  (Ps. 136 – David).

Aluziile timpului respiră prin porii
visului
prin fiecare literă vie adunată în
cuvinte cu aromă stelară (poezia
poartă sevele vietii prin toate aortele
devenirii)
Bătăile inimii se aud pînă la nori
cînd dragostea învinge absurdele
încercări ale urîtului (în ritmul lor
vesnicia cîntă întoarcerea lui
Ulise acasă!)

 

III

Aluzii poetice

Moto: „Că atunci cînd se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuitii misună pretutindeni” (Ps. 11 – David).
Umbre de cuvinte tresar în licărul
apelor initiatice
aluzii poetice are Memoria cutremurată
de mistice reverberatii (fragile hierofanii
contopesc vesnicia cu efemerul)
Pe fiecare frunză e scrisă misterioasa
aventură a vietii (razele soarelui sărută
clorofila acestei blajine impresii)
Dacă logica istoriei face din hazard
un punct de sprijin, cine oare poate
sustine că bizuindu-se pe el poate
dărîma universul?

IV

Poezie si aluzie

Hierofaniile adevărului răsar pe
irisul realitătii
nezdruncinată e veghea sfintilor
care adună semintele luminii în
candela vietii
ei stiu să culeagă din poeziile gîndului
evlavioase lacrimi de izbăvire dar
numai în inima poetului Altarul Crucii
are încă vii Stigmatele Răstignirii
(poate de aceea Poezia e cea mai
înaltă aluzie prin care morale se
contopeste (împărtăseste) într-o
desăvîrsită iubire (armonie)
cu FRUMOSUL)

V

Aluzii bizare

Aluzii bizare se risipesc prin aceste
pagini amortite ale timpului
refrenele metafizice schimbă fondul impresiilor
(poezia amintirilor e singura care reuseste
să aseze într-o însiruire logică
dicteul – automat al destinului?).