TINERI AUTORI
Violeta BERCARU
RAPSODIE ÎN ALBASTRU
I.
Din arderea chihlimbarului
mai rãzbat azur, otel si flamã
topite de umbra statuilor
focul acesta iesind din florile gerului
izbind din Nord
din pacea tundrelor adormind
în proximitate de abis
din arderea chihlimbarului
mai rãzbat cîntecele rostite în frig
de cãutãtorii cu aripi
ai posibilului plîns
din izbucnire de patimã
conturînd pas prin frigul cantatelor.
II.
Mîna-mi este strivitã
cãutînd lumina
sprijinindu-se pe luminã
în miez de piatrã închis
este simbolul,
strãvezimea
felia de castitate
rãdãcinã cresterii
fir de luminã si
ascezã din piatrã
spre palpitînd alb
mistere
rãdãcinã cresterii firului
de luminã
mineral crescînd aurifer
prin durere
si întîlnind impregnarea cu materia
stelarã
în scoici, în statui vibrînd
mîna-mi era strivitã
cãutînd lumina.
III.
Roua se impregna cu pulberile de aur
din vechi cãrti
sintezã magiei
fire mineral
si ecoul poemului înainta spre punct,
ca o profunzime castã din
linistile solemne
purificare în genele rotate
ale stelelor
palpitînd în simetria ascunsã
lacrimã din adîncuri
cu miez din patimã stinsã.
CETURI BRUMATE
I.
Zeii lãsaserã sã cadã crîmpeie
pe umbra poemului
din nisip muguri de cristal
asteptau respiratiile
inimã nocturnã de val
pe dantele si muzicã acvaticã
pe dantele si muzicã acvaticã
am aruncat masca de catifea
uitatã de Don Juan sub stînca de farmec
ca niste sîni rotunzi si rochii
sfîsiate
atingerea inimilor
voluptãti aflate
sub adoratia strigãtului.
II.
Mitul s-a mai rotit o datã
pe brãtãrile faraonului
adunînd în privire lentoarea
din desertul cast
duhul luminii începuturilor
rãscumpãrate
si înainta precum o maramã
prin desert
prin simbolurile din miez de piatrã
luminîndu-mã la deschiderea unghiului
de castitate
din ochiul mistic
iar ochiul mistic al mileniului
s-a plecat smerit cînepã
mãcinatã
lîngã frumusete.
CUPA TÎMPLELOR
Muntele plînge cu lujere de luminã
si rugini din setea celestã
rãmînînd pe stînci
muntele plînge cu petale din acea ruginã
si sfesnice solare ale visului
se topesc încet în celestine lacuri
muntele plînge lîngã puritatea
îngenunchiatã
asteptînd rãsãritul
topire de mantii nocturne
pe clapele unei pianine stelare.
RAPSODIE ÎN ALBASTRU
I.
Din arderea chihlimbarului
mai rãzbat azur, otel si flamã
topite de umbra statuilor
focul acesta iesind din florile gerului
izbind din Nord
din pacea tundrelor adormind
în proximitate de abis
din arderea chihlimbarului
mai rãzbat cîntecele rostite în frig
de cãutãtorii cu aripi
ai posibilului plîns
din izbucnire de patimã
conturînd pas prin frigul cantatelor.
II.
Mîna-mi este strivitã
cãutînd lumina
sprijinindu-se pe luminã
în miez de piatrã închis
este simbolul,
strãvezimea
felia de castitate
rãdãcinã cresterii
fir de luminã si
ascezã din piatrã
spre palpitînd alb
mistere
rãdãcinã cresterii firului
de luminã
mineral crescînd aurifer
prin durere
si întîlnind impregnarea cu materia
stelarã
în scoici, în statui vibrînd
mîna-mi era strivitã
cãutînd lumina.
III.
Roua se impregna cu pulberile de aur
din vechi cãrti
sintezã magiei
fire mineral
si ecoul poemului înainta spre punct,
ca o profunzime castã din
linistile solemne
purificare în genele rotate
ale stelelor
palpitînd în simetria ascunsã
lacrimã din adîncuri
cu miez din patimã stinsã.
CETURI BRUMATE
I.
Zeii lãsaserã sã cadã crîmpeie
pe umbra poemului
din nisip muguri de cristal
asteptau respiratiile
inimã nocturnã de val
pe dantele si muzicã acvaticã
pe dantele si muzicã acvaticã
am aruncat masca de catifea
uitatã de Don Juan sub stînca de farmec
ca niste sîni rotunzi si rochii
sfîsiate
atingerea inimilor
voluptãti aflate
sub adoratia strigãtului.
II.
Mitul s-a mai rotit o datã
pe brãtãrile faraonului
adunînd în privire lentoarea
din desertul cast
duhul luminii începuturilor
rãscumpãrate
si înainta precum o maramã
prin desert
prin simbolurile din miez de piatrã
luminîndu-mã la deschiderea unghiului
de castitate
din ochiul mistic
iar ochiul mistic al mileniului
s-a plecat smerit cînepã
mãcinatã
lîngã frumusete.
CUPA TÎMPLELOR
Muntele plînge cu lujere de luminã
si rugini din setea celestã
rãmînînd pe stînci
muntele plînge cu petale din acea ruginã
si sfesnice solare ale visului
se topesc încet în celestine lacuri
muntele plînge lîngã puritatea
îngenunchiatã
asteptînd rãsãritul
topire de mantii nocturne
pe clapele unei pianine stelare.
