Bãtrîna cu degete de corsetierã
Ia seama la ochiul de gheatã
VANITATE (MODERNÃ)
Vitrine tocate
Deodatã aceasta se dislocã
TESÃTOARE
Rãbdarea Penelopei
(Din culegerea Lamais ailleurs)
ACCIDENT
tricoteazã cu buzele strînse
o trãdare a ploii
apoi în rochie de catafalc
se duce la pavanã
sã-si aleagã cavalerul
versurile îsi fac acolo patul lor
te culci în el fãrã privire
TOTUL TREBUIE SÃ DISPARÃ
Destinul se aprinde în esentiale
Hîrtii împestritate
Cuvinte tunãtoare
E bîlciul profetic
Sã consumi
în contratimp sã te consumi
pînã la epuizare
în aceastã cursã centrifugã
unde fiinta dispare
Toate lucrurile tinute împreunã nu se stie cum
atrofiate de sensul lor îsi repliazã slaba certitudine
sparg se împrãstie
în gãvanul mîinii nu rãmîne
decît un pumn de cioburi improbabile
Nu e lumea Haosului
cu totul plinã de confuzia originilor
învãlmãsite în cãldurã si sînge
nu sînt decît fragmente
alunecate în derivã
prin ochii filetului
nod de nod
punct cu punct
sã desfacã legãturile zilei sale
cu un gest meditat
ea înfãsoarã timpul
în jurul încheieturii mîinii sale
libereazã galopul gîndurilor ei
Puterea degetelor sale încãpãtînate
dintr-un lintoliu ea a fãcut o aurorã
ea stã în picioare pe tãlpile goale
zece lunule roze îi lumineazã asteptarea