Lirică spaniolă
 
Gustavo Adólfo BECQUER    


IV (39)


Nu spuneti că făr’ de glas rămas-a poezia
Din prea plinul comorii sau lipsa de idei
Poetii să lipsească pot cu totii
Dar vesnic fi-va poezie!

Cît timp raze de lumină
Tresar înflăcărate într-un sărut
Cît timp soarele îmbracă
În foc si aur nouri sfîsiati
Cît timp pe aripi de vînt
Parfumuri si armonii plutesc
Cît timp fi-va în lume primăvară
Va fi si poezie!

Cît timp ale vietii izvoare
Rămîn pentru stiintă un mister
Iar marile sau poate cerul mai tăinuiesc
Vreun abis în veci nedeslusit
Cît timp omenirea, mereu înaintînd
Spre unde merge nici nu stie
Cît taine pentru om mai sînt
Va fi si poezie!

Atîta timp cît sufletul mai rîde
Fără ca buzele să rîdă
Cît timp încă de mai plînge
Fără ca plînsul să întunece privirea
Cît timp inima si mintea
Se mai găsesc încă în luptă
Cît timp sînt sperante si amintiri
Va fi si poezie!

Cît timp mai sînt ochi pe lume să reflecte
Ochii care îi privesc
Cît timp suspinînd răspunde buza
Celei ce suspină
Cît timp două suflete mai pot
Să se confunde într-un sărut
Cît timp va exista o femeie frumoasă
Va fi si poezie!

 
XVII (50)
Azi, si cerul si pămîntul îmi zîmbesc
Azi, adînc în suflet soarele-mi pătrunde
Azi am văzut-o... am văzut-o si m-a privit
Azi cred în Dumnezeu.

XXI (21
„Ce e poezia?” mă întreabă ochii tăi albastri
Ce adînc se regăsesc în mine
„Ce e poezia?” Chiar tu mă întrebi pe mine asta?
Poezia esti tu.

XXIII (22)
Pentru o privire... o întreagă lume;
Pentru un zîmbet... cerul înalt;
Pentru un sărut... nu stiu
Ce ti-as mai da pentru un sărut.

XXXVIII (4)
Suspinele sînt aer si se duc în aer
Lacrimile apă sînt si se duc în mare
Spune-mi, femeie: cînd dragostea se uită
Stii tu unde se duce?

XXV (31)
Cînd noaptea te învăluie
Aripile de tul ale visului
Si genele-ti întinse
Par arcuri de abanos
Ca să ascult bătăile
Nelinistitei tale inimi
Si să-ti sprijin fruntea adormită
Pe pieptul meu,
As da, iubirea mea,
Tot ce am:
Lumina, aerul
Si gîndul!

Cînd privirea-ti se opreste
Pe un lucru nevăzut
Si buzele-ti luminează
De un zîmbet întreg chipul.
Ca să îti citesc pe frunte
Gîndul ce nu l-ai rostit.

Care trece ca un nour
Peste larga oglindă a mării
As da, iubirea mea,
Tot ce îmi doresc:
Faima, aurul,
Gloria, geniul!

Cînd amuteste limba ta
Si suflu-ti se înfioară
Si obrajii tăi se aprind
Si-ti întorci ochii tăi negri
Ca să vezi printre gene
Strălucind cu umed foc
Scînteia aprinsă ce înfloreste
Din vulcanul dorintelor
As da, iubirea mea
Pentru cît nădăjduiesc:
Credinta, spiritul,
Pămîntul, cerul

LVI (20)
Astăzi ca si ieri, mîine ca si azi,
Si mereu la fel!
Un cer cenusiu, un orizont etern
Si să mergi... să mergi.

Miscîndu-se în tact precum o masină
Stupidă, inima:
Inteligenta stîngace a creierului
Adormită într-un colt.

Sufletul, ce ambitionează la un paradis,
Fără credintă căutîndu-l;
Osteneală în zadar, val ce se roteste
Nestiind de ce.

Glas ce neîncetat cu acelasi ton
Cînta acelasi cîntec,
Picătură monotonă de apă ce cade
Si cade necontenit.

Asa merg destrămîndu-se zilele
Unele după altele,
Azi la fel ca ieri... si toate trec
Fără plăcere, nici durere.

XXVII (63)
Treacă, tresar privindu-te
în somn, cutez să te admir
De asta, suflet din al meu suflet,
De veghe stau cînd pleoapele-ti închizi.
Trează zîmbesti si-atunci cînd rîzi,
Buzele-mi par nelinistite
Fulgere rosii ce străbat
Un cer de zăpadă.

Cînd dormi, din coltul buzei tale
Usor un zîmbet se desprinde
Delicat ca raza luminoasă
Cînd soarele apune.

Dormi!

Trează privesti si privind,
Ochii tăi umezi strălucesc
Precum albastră undă în a cărei creastă
Piere soarele sclipind.

Prin pleoapele-ti închise
O sclipire calmă se arată
Care destramă de lumină razei cumpănit
O transparentă candelă.

Dormi!

Trează vorbesti si vorbind,
Vibrante-mi par cuvintele tale
Ploaie de perle ce în aurita cupă
Se varsă în torente.

Adormită, în murmurul răsuflării tale
Gingase si cu tact
Ascult o poezie pe care
O-ntelege sufletul meu îndrăgostit.

Dormi!

Mîna pe inimă mi-am pus
Să nu se audă bătăile ei
Si în noapte
Să nu tulbure calmul solemn.

Storurile de la balconul tău
Am tras să nu pătrundă
Supărătoarea strălucire a zorilor
Si să te trezească.

Dormi!

Traduceri de Ana Maria COSTACHI



Home