în mintea mea s-a fãcut amiazã,
Demult au fost vise si vorbe,
Era o zi scurtã si sãracã
Sunetul ei a dispãrut în timp
De atunci s-a lãrgit inima mea
în mintea mea s-a fãcut amiazã
Si de atunci s-a lãrgit inima mea
Privesc o zi care va fi pe urmã -
Alãturi ceafa ta se odihneste
în crãpãtura dintre vesnicii
ALT POEM DE DRAGOSTE
Ce îti voi spune, ca sã mã asculti,
în rînd si albi ca dintii de copil.
Copilul meu, e greu si e tîrziu
ALT POEM DE DRAGOSTE
în inima mea zi fãrã vînt
Nici o pasãre nu traverseazã
Trupul meu cel de pãmînt.
Case care ne adãposteau.
De pe atunci fîntînile cu corbe
Din bratele tale mã scoteau.
în care am sezut îmbrãtisati
Pe o bãtaie repede de toacã
Care trezeste-n mãnãstiri pe frati.
Cum se ascunde în lînã o cãpusã
Si-i plinã clipa de sînge si argint
Deschisã ca ochiul de pãpusã.
Si a încãput în ea cerul si pãmîntul
Si vine uneori o pasãre sã stea
Ca sã-mi ciupeascã viu din ceafã gîndul.
în inima mea zi fãrã vînt
Doar o pasãre mai traverseazã
Trupul meu cel de pãmînt.
Si încape-n ea moartea si pãmîntul
Cînd noaptea se prelinge printr-o stea
Si îmi acoperã ca ceara gîndul.
în ceafa mea topindu-se la soare
Vin porcii evanghelici ca sã scurme
Apoi se duc si se îneacã-n mare.
Si pãrul e ferit, încã o datã,
Si-i liniste, si moartea siroieste,
Asa cum n-a fost niciodatã.
Coboarã gînduri multe si regrete
Care parcã ar vrea sã ne repete
Cã n-o sã fiu si nu o sã mai fii.
Cînd timpul a mugit ca un vitel
Si nu ne vom vedea de-acum defel?
Stau pe acoperis porumbi adulti,
Zîmbeste streasina si cerul e noros.
Care din noi a fost mai norocos
Si-a plîns tîrziu, si s-a ferit subtil?
Si aflu vesti care mã întristeazã.
Pe case porumbita cocheteazã
Si aflu cã de-acum n-o sã mai fiu.
